biletul zilei cu meciuri din fotbal biletul zilei pariuri biletul zilei de azi
  • 002 Revista Sport în România Nr. 2 (Format Digital)

Descentralizarea sportului

 

Revoluţie în sportul românesc: bazele şi cluburile sportive din subordinea Ministerului Tinertului şi Sportului trec de pe 1 ianuarie în subordinea autorităţilor locale, Hotărârea de Guvern fiind deja adoptată.

Virgil Ionescu

Reorganizarea sportului românesc nu mai este ceva ce s-ar putea întîmpla cîndva, într-un viitor îndepărtat. Nu mai este un etern subiect de dezbatere, aşa cum a fost în guvernările anterioare.

O treime din agajaţi la MTS

Guvernul României va angaja răspunderea privind descentralizarea în agricultură, sănătate, cultură, mediu, turism, învaţământul preuniversitar, tineret şi sport, proiectului oficial, pe care îl prezentăm şi noi, fiind deja adoptat în şedinţa prezidată de premierul Victor Ponta pe 14 noiembrie. În domeniul sportului şi tineretului, Direcţiile judeţene pentru sport şi tineret şi cea a municipiului Bucureşti, aflate în subordinea Ministerului Tineretului şi Sportului, trec în subordinea Consiliilor judeţene, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, reorganizându-se ca servicii publice de interes judeţean. La fel, şi cluburile sportive din subordinea Ministerului Tinertului şi Sportului vor trece la autorităţile locale. După reorganizare, ministerul va rămîne cu o treime din angajaţi, cu federaţiile sportive şi cele 7 complexe naţionale.

Ce înseamnă acest lucru? Direcţiile Judeţene pentru Sport şi Tineret, cluburile sportive municipale, dar şi cele şcolare vor fi transferate autorităţilor locale. Împreună cu patrimoniul şi angajaţii. Ministerul Tineretului şi Sportului va pastori doar federaţiile sportive şi cele 7 complexe sportive naţionale.

Ministrul Bănicioiu vorbeşte  despre eficienţă

Personalitaţile din sport au reacţionat diferit, însă majoritatea sprijină iniţiativa premierului, care este un declarat fan al sportului. Victor Ponta, fost pilot de raliuri, joacă baschet aproape în fiecare săptămână, fiind deseori present, pentru a face mişcare, în sălile din Bucureşti. Alături de premier, logic, echipa MTS susţine proiectul. “Tot ceea ce înseamnă Direcţiile judeţene de tineret şi sport vor trece în subordinea consiliilor judeţene şi, evident, cluburile sportive municipale, unde eu cred că este automat normal să fie administrate de Consiliile locale din aria geografică unde se află. E mult mai eficient şi mult mai uşor de gestionat şi activitatea, dar şi partea financiară”, ne-a spus ministrul TS, Nicolae Bănicioiu.

În opinia sa, prin descentralizare, întreg procesul va fi simplificat şi eficientizat. “Decît să stai să trimiţi o scrisoare, ori să vii de nu ştiu cîte ori în Bucureşti, din toate judeţele României, să aştepţi să te primească un director, care oricum nu va avea timp pentru fiecare, e mult mai simplu să ai activitatea şi tot ce ţine de decizie să fie luată la nivel judeţean, adică mai puţine drumuri şi mai multă eficienţă. Nimic nu pleacă fără sursa financiară, nu vrem să facem o chestiune neserioasă, să îi păcălim pe cei de la judeţe”, a mai spus acesta.

Nu inventăm noi acum mersul pe bicicleta!

De aceeaşi parte a baricadeei se află tot un fost secretar de stat în MTS. Ioan Dobrescu, secretar general al COSR, e de părere că sportul are nevoie de reorganizare. "Trecerea cluburilor sportive către comunităţile locale este un act de normalitate, dacă vrem să fim consideraţi ca parte din Europa. Nu inventăm noi acum mersul pe bicicleta!", a declarat Dobrescu. Oficialul COSR consideră că, de fapt, acum se validează juridic ceea ce se întîmplă practic de doi, trei ani. "“Discutăm despre peisajul european în care ne aflăm. În legislaţia europeană, peste tot sportul este descentralizat. Este o încredinţare a destinelor locale autoritătilor locale. Eu cred că este dreptul comunitătilor locale să investească banii acolo unde cred de cuvinţă. Vor fi mai mulţi bani decat cu nişte structuri centrale, pierdute undeva în peisajul comunităţilor locale.

Direcţiile judeţene rămân în subordonarea strictă a judetului. Era anormal ca cineva din Bucuresti sa stie ce se intampla la Botosani, in fiecare zi. Cei de la Botosani trebuie sa-si conduca activitatea dupa legile lor, dupa cerintele societatii si ale zonei. Este o necesitate europeana, o armonizare a sportului si a societatii romanesti la normele de incadrare in peisajul european. Nu suntem primii care facem asta. S-a intamplat in toata lumea, in Spania, in Franta, peste tot. Daca nu vom face schimbarea acum, va trebui s-o facem oricum in 2014 sau 2015, pentru ca este vorba de legislatia europeana obligatorie. Mie mi se pare ca, de fapt, acest lucru s-a si intamplat in Romania, de cativa ani. Echipele, inclusiv cele de fotbal mai nou, au pe piept sigla primariilor, a consiliilor judetene, deci a comunitatilor de unde provin”, a argumentat Ioan Dobrescu.

Unele voci importante din sportul romanesc privesc insa cu scepticism planul de reorganizare al sportului romanesc, existand opinii conform carora descentralizarea ar lasa pradă bazele sportive baronilor locali si speculantilor de pe piata imobiliara, dar si ca sportul poate ajunge la mana unor primari sau conducatori de Consilii Judetene care nu iubesc deloc sportul. Printre cei îngrijoraţi se află şi Nicolae Mărăşescu, fost secretar de stat pe sport. "Trecerea bazelor sportive în administrarea primăriilor va da undă verde rechinilor imobiliari, care vînează de ani de zile terenurile profitabile", a spus Mărăşescu.

Bazele îşi schimbă destinaţia doar cu avizul MTS

 Bunurile imobile care ar urma să fie transferate autorităţilor locale trebuie să-şi păstreze destinaţia pe care au avut-o anterior transferului. Cu o excepţie. "În cazuri temeinic justificate, autorităţile administraţiei publice locale pot schimba destinaţia bunurilor immobile, dar numai cu avizul conform al ministerului de resort şi numai după ce au realizat o investiţie similară pe raza unităţii administrativ-teritoriale".

"Reorganizarea sportului românesc este un pas înainte. Avem modelele din Spania, Italia, Franţa şi Germania, unde funcţionează. Nu trebuie să se sperie nimeni. Nici o bază sportivă nu-şi va schimba destinaţia", spune  Carmen Tocală, secretar de stat la MTS. Proiectul de lege privind descentralizarea prevede că, începînd cu 1 ianuarie 2014, conducătorii structurilor descentralizate "se eliberează din funcţie". Pînă la organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor, preşedinţii de Consilii judeţene sau primarii vor numi temporar conducătorii.

Centre regionale

"Pentru a nu renunţa la tot patrimoniul sportiv, ne-am propus să înfiinţăm şase centre naţionale regionale care vor fi administrate de MTS, a declarat Carmen Tocală, secretar de stat pe sport în MTS. Acestea vor fi la Bistriţa Năsăud (atletism, gimnastică), la Cluj (judo, lupte), Hunedoara-Deva (gimnastică), Oneşti-Bacău (gimnastică), Iaşi (tir, canotaj), Brăila-Tulcea si Galaţi (nataţie, kaiac-canoe). MTS va mai înfiinţa şi un Centru Naţional de excelenţă, care va cuprinde cluburile Olimpia şi Triumf din Bucureşti.

“Sportul este un ambasador al autoritatilor locale”

“SPORT ÎN ROMÂNIA” a contactat autoritatile locale din Prahova, pentru a vedea cum este privita descentralizarea la nivelul celor care o pun in parctica. Primarul Ploiestiului, Iulian Badescu, vorbeste fara rezerve despre beneficiile acestui proiect initiat de Guvern: “Este un lucru foarte bun faptul ca noi vom administra sportul din Ploiesti. Ii cunoastem foarte bine problemele, stim ce avem de facut. Unele baze sportive au fost lasate in paragina. Noi le vom include pe lista de prioritati. Nu uitati ca la Ploiesti am facut una dintre cele mai moderne Sali din Romania (nr - inaugurata in acest an), avem si un stadion de nivel european. Mai asteptam doar normele si modalitatile prin care se va asigura finantarea cluburilor si bazelor sportive, de atunci ne vom apuca de munca. Oricum, eu am avut cateva discutii pe aceasta tema cu oamenii de sport din Ploiesti si am conturat o strategie pentru viitor. As vrea ca sa ne intoarcem un pic in trecut si sa specializam unele scoli. In anumite scoli sa mearga copii care vor sa faca baschet, in altele volei si asa mai departe. Vom avea o baza de selectie si vom stii exact unde sa investim, iar oamenii din Ploiesti vor stii unde vor sa mearga cu copiii lor. Trebuie sa avem grija la nivel de oras de sanatatea cetatenilor, iar sportul este cea mai buna modalitate de profilaxie. Un om care face sport, miscare nu este bolnav!”.

De asemenea, primarul Ploiestiului vorbeste despre faptul ca pana acum existau mai multe cluburi in Ploiesti care aveau sectii din aceeasi disciplina sportiva. Toate vor fi acum grupate la un singur club: “Aveam box la mai multe cluburi. Si la Petrolul, si la CSM Ploiesti. De acum vom strange tot ce are mai bun un anumit sport, sub umbrela unui singur club. Cu acesta vom incerca sa fim ambasadorii orasului, ai judetului. Nu cred ca vom avea cazuri de primari care sa nu iubeasca sportul. Sportul este cel mai bun ambasador. Nu cred ca vor exista primari sau sefi de Consilii judetene care sa nu se gandeasca la acest lucru!”

Decizii “aproape de cetatean”

Preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma (PSD), se declară unul dintre susţinătorii descentralizării, considerând că deciziile trebuie luate "aproape de cetăţean", şi nu de la Bucureşti, unde nu se cunosc realităţile din judeţe. "România trebuie să renunţe definitiv şi irevocabil la principiul centralismului democratic. Resursele adunate de la popor să fie folosite mai aproape de popor, pe de o parte, pe de cealaltă parte decizia să fie acolo unde este cetăţeanul, şi nu în Bucureşti, unde parcă toată lumea a uitat că în România sunt încă mii de localităţi fără asfalt, fără apă, fără gaze, fără canalizare şi fără locuri de muncă. De aceea, sunt întru totul de acord cu legea descentralizării. La fel este si in sport, unde orasul trebuie sa investeasca intr-o echipa sau intr-un sportiv si sa decida cine merite sau cine nu sa ii reprezinte pe cetatenii din oras sau din judet" a declarat preşedintele Consiliului Judeţean Prahova.

caseta

Pasaje din legea descentralizarii sportului

Măsuri de descentralizare în domeniul tineretului şi sportului

Art. I - (1) Direcţiile judeţene pentru sport şi tineret, respectiv a municipiului Bucureşti, se reorganizează ca servicii publice de interes judeţean, în subordinea consiliilor judeţene, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

(2) Direcţiile judeţene pentru sport şi tineret, respectiv a municipiului Bucureşti, colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale pentru organizarea şi promovarea activităţilor de sport şi tineret de la nivelul judeţului, respectiv la nivelul municipiului Bucureşti.

(3) Regulamentul de organizare şi funcţionare, precum şi structura organizatorică ale direcţiilor judeţene pentru sport şi tineret şi a municipiului Bucureşti se stabilesc prin hotărâre a consiliului  judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

(4) Persoanele care ocupă funcţii de conducere sunt numite prin hotărâre a consiliului judeţean, la propunerea preşedintelui acestuia, respectiv prin dispoziţia primarului general al municipiului Bucureşti, în urma evaluării cunoştinţelor şi abilităţilor manageriale, în condiţiile legii.

(5)  Direcţiile judeţene pentru sport şi tineret, respectiv a municipiului Bucureşti, asigură implementarea la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, a strategiei şi politicilor naţionale în domeniile sportului şi tineretului şi îndeplinesc următoarele atribuţii specifice:

Art. II - Legea nr. 69/2000 a educaţiei fizice si sportului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 9 mai 2000 cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 19 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 19 – (1) Direcţiile judeţene pentru sport şi tineret, respectiv a municipiului Bucureşti sunt servicii publice în subordinea consiliilor judeţene, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

(2) Direcţiile judeţene pentru sport şi tineret, respectiv a municipiului Bucureşti, sunt finanţate de la bugetul de stat şi din venituri extrabugetare.”

2. Articolul 20 se abrogă.

3. La articolul 29, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

            „Art. 29 - (1) Cluburile sportive de drept public sunt înfiinţate ca instituţii publice în subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, după caz, şi au drept obiect de activitate performanţa, selecţia, pregătirea şi participarea la competiţii interne şi internaţionale.” 

 

4. După articolul 70 alineatul (1), se introduce un nou alineat, alineatul (11) care va avea următorul cuprins:

„(11) – Din veniturile colectate potrivit alin. (1), lit. c) la nivelul fiecărui judeţ, respectiv al municipiului Bucureşti, lunar, până la data de 5 ale lunii în curs, pentru luna anterioară, Agenţia Naţională pentru Administrare Fiscală virează o cotă de 50% bugetelor locale ale judeţelor, respectiv al municipiului Bucureşti, după caz.”

Art. III – Prevederi referitoare la aplicarea prezentului titlu:

Art. 1 – Serviciile publice/organele de specialitate aflate în subordinea/ coordonarea/sub autoritatea Ministerului Tineretului şi Sportului, care se reorganizează în subordinea autorităţilor administraţiei publice locale ca urmare a procesului de descentralizare sunt prevăzute în Anexa nr. 7.

Art. 2 – Bunurile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului sau a serviciilor deconcentrate ale acestuia prevăzute în anexa nr. 7 se transferă în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale.

Art. 3 – Prin excepţie de la prevederile Codului Civil, bunurile aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului sau a serviciilor deconcentrate ale acestuia prevăzute în anexa nr. 7 se transferă în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale.

Interviu cu preşedintele Octavian Morariu, membru nou ales al Comitetului Olimpic Internaţional

 

“Dacă nu schimbăm acum, nu sunt deloc optimist în privinţa viitorului sportului românesc!”

Dumitru Graur: Stimate domnule Preşedinte, dincolo de felicitările noastre – desigur deplin meritate – pentru alegerea dvs. ca membru al Comitetul Internaţional Olimpic, am dori să vă întrebăm cum trebuie interpretat corect: dvs. sunteţi în fapt reprezentantul al României şi al sportului românesc în CIO, sau, mai curând, reprezentantul CIO în România?

Octavian Morariu: Întrebarea este bună şi mă bucur că putem să clarificăm acest lucru: titulatura oficială este cea de membru CIO pentru Romania. Aceasta este titulatura pe care o s-o găsiţi pe site-ul CIO. Bine, asta vine din istorie, cumva. Dar în realitate, pot să spun că lucrurile sunt în cele două direcţii, dar fiind că sunt şi preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român. Nu trebuie cineva să-şi imagineze că, fiind cooptat în CIO, nu mă mai ocup de sportul românesc, mă ocup numai de problemele din CIO. Pînă la urmă este doar o chestiune de formă – dar în acelaşi timp îmi dă, cum să spun, îmi dă o autoritate morală în ceea ce priveşte promovarea valorilor pe care la propagă sportul şi Comitetul Internaţional Olimpic.

- Aţi izbutit să ocupaţi un loc extrem de onorant în Comitetului Internaţional Olimpic, acolo unde, alte două nume foarte cunoscute, Ion Ţiriac sau Nadia Comăneci nu au reuşit să ajungă. Cum aţi reuşit dumneavoastră?

- În primul rând trebuie spus din capul locului că atât Ion Ţiriac, cât şi Nadia Comăneci au avut cel puţin tot atâtea atuuri câte am avut eu şi în plus au beneficiat şi de o notorietate sigur mai mare… Dar nu pot eu să vă răspund la această întrebare, fiindcă nu m-am ales singur, m-au cooptat colegii mei… Tot ce pot să spun este că de multe ori e o chestiune de conjunctură … de moment … în timp, şi că nu trebuie făcută o comparaţie, să-i zic aşa, abruptă.

- Care ar fi atuurile dumneavoastră atunci, ce s-a luat în consideraţie, ce aţi putut prezenta ca “dosar”, ca să zicem aşa? 

- Încă o dată spun: nu se cade să mă judec singur, cu atuuri şi merite, nu e în regulă chestiunea asta. Poate este vorba despre o continuitate – sunt de aproape zece ani preşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român – şi o continuitate nu numai formală, ci în acţiuni care s-au succedat în aceşti ultimi zece ani. Fie că au fost manifestări sportive, fie de natură pur investiţională; deci noi am avut tot timpul activitate şi nu am stat de pe un an pe altul, sau între două cicluri olimpice cu mâinile în sân. Probabil că această activitate a contribuit. Pentru că activitatea pe care am depus-o nu este numai pentru unitatea care este Comitetul Olimpic şi Sportiv Român – este o activitate de natură olimpică, care duce la promovarea valorilor olimpismului. Când se vorbeşte despre COSR, implicit lumea vorbeşte despre olimpism.

N-au să curgă banii gârlă de la CIO!

- Care ar fi beneficiile pentru sportului romanesc în legătură cu alegerea dvs. la acest înalt nivel al sportului mondial?

- În general prezenţele de această natură sunt importante pentru că, în general, crează o imagine în plus pentru ţara respectivă. Crează mai ales un curent de comunicare şi informaţional, care permite de multe ori să anticipezi lucrurile, să explicit mai bine lucruri şi acţiuni ale ţării tale. Şi asta este foarte important. Dar nimeni nu trebuie să-şi imagineze acum că – dacă am fost cooptat membru în CIO – gata acum o să curgă banii gârlă de la CIO… Nu se întâmplă deloc aşa, iar banii care vin pentru ţara noastră sunt în primul rând datorită sportivilor, mai puţin a celorlalţi factori. Sportivii sunt aceia care promovează imaginea în faţa instanţelor internaţionale.   

- Aţi fost din nou ales anul acesta, în februarie, pentru al treilea mandat de preşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român. În ce măsură alegerea dvs. ar putea impieta asupra activităţii COSR şi dacă veţi continua până la expirarea mandatului, în 2017, ţinând seama de faptul că acum sunteţi şi membru al CIO?

- În nici un caz cooptarea mea în Comitetul Internaţional Olimpic nu împietează asupra activităţii mele la COSR, dimpotrivă aş zice chiar o completează, într-o anumită măsură. Am început un nou mandat în 2013 şi ţin să-l duc la bun sfârşit şi fără să mă abat cu nimic de la toată motivaţia şi dedicaţia care o am pentru COSR – pentru că nu mi s-ar părea corect! M-am angajat pentru încă patru ani, este o Olimpiadă la mijloc, care se anunţă dificilă, Olimpiada de la Rio, nu ar fi – aş zice – moral să renunţ acum. Oamenii ar putea spune: şi-a văzut sacii-n căruţă, a intrat în CIO, nu-l mai interesează Comitetul Olimpic şi Sportiv Român şi aşa mai departe... Nu, îmi duc mandatul până la bun sfârşit şi fără să diminuez din eforturile pe care le fac pentru Comitet şi pentru sportul românesc în general, fără dar şi poate şi nu cred că ar putea cineva să comenteze acest lucru.

- Aţi declarat că principalul obiectiv al noului mandat la COSR este modificarea legilor în interesul sportului românesc. Cum aţi avansat între timp în această direcţie?

- De aproximativ un an de zile, sau mă rog, de când s-a reînfiinţat Ministerul, în decembrie, lucrez cu ministrul Bănicioiu la acest proiect, m-am întîlnit regulat cu dumnealui – şi săptămâna viitoare ne reîntâlnim -, acum e în dezbatere toată chestiunea asta şi sper ca remarcile noastre să fie însuşite de Executiv. Nu ascund nici acum faptul că îmi doresc ca sportul de performanţă să fie coordonat de COSR, din motivele cunoscute de toată lumea. Pentru că de ani de zile vorbesc despre acest lucru; sigur, în măsura în care şi alte modificări legislative sunt prevăzute în această marea reaşezare a legislaţiei în ce priveşte sportul – şi m-aş referi în special la partea de sport în şcoală, sport în administraţie şi apoi la partea de finanţare a sportului. E nevoie de această clarificare pentru toată lumea, pentru ca fiecare să ştie exact unde se găseşte şi din clipa aceea să putem face politici comune, politici coerente care să fie făcute în interesul sportului, al sportivilor.Noi vorbim de multă vreme de tot felul de strategii şi de tot felul de proiecte în sport, dar trebuie să ne gândim tot timpul că le facem în interesul sportivilor şi atât.

COSR trebuie să preia frâiele sportului românesc!

- Credeţi că COSR are mijloacele necesare şi pârghiile pentru a conduce sportul românesc de performanţă? Dar banii necesari? Vă menţineţi acest obiectiv, acum declarat, de a prelua întrega mişcare olimpică din ţara noastră, ca si unele baze sportive?

- Întrebarea e bună şi pentru că se referă şi la partea de resurse umane; şi aici o spun clar că avem resursa umană pentru aşa ceva, sunt oameni foarte bine pregătiţi în Comitetul Olimpic şi Sportiv Român şi care ar fi capabili să facă această muncă de coordonare a sportului de performanţă. Vorbind despre mijloace financiare, aici e mult de lucru, mai ales când vine vorba despre venituri proprii, dar pentru asta ne trebuie o legislaţie adecvată: e vorba despre modificarea din codul fiscal care să atragă partenerii către federaţii şi către Comitet, e vorba de o modificare în ce priveşte Loteria Naţională – peste tot în Europa Loteriile Naţionale finanţează comitetele olimpice sau mişcare sportivă, e vorba de impozitarea jocurilor pe Internet, e vorba de a facilita marilor companii cheltuieli pentru sport care să fie deductibile fiscal şi aşa am putea scăpa de o mare ipocrizie în multe domenii şi am face totul absolut transparent, în sensul că o companie mare să poată să plăteasacă sportivi, să întreţină o echipă la modul transparent. Acum sunt fundaţii, sunt tot felul de astfel de artificii. Şi fiscal, şi legal ar fi un mare pas înainte. Da, nu ascund acest lucru şi cred că aşa şi este firesc. Dar, uitaţi – este ceea ce se întâmplă acum în Polonia, este ceea ce se întâmplă în Slovacia, în Cehia, ţări care nu sunt aşadar Elveţia sau Olanda, sunt ţări care sunt ca şi noi în zona mixtă, în fostul lagăr comunist şi care, iată, fac acest demers. E cazul şi în Serbia. Vorbesc cu ei şi îmi spun că totul decurge foarte bine. Federaţiile, acolo, sunt foarte bucuroase de acest lucru, pentru că ştiu un lucru foarte clar; la noi federaţiile încă mai şovăie, încă ar vrea să mai ia bani şi de la Minister, şi de la Comitet … stăm puţin cu fundul în două luntre, cum se spune.

- Sunteţi optimist în direcţia asta?

- Aici nu e chestie de a fi optimist sau pesimist; sunt motivat! Pentru că încă o dată mă întorc la sportivi. La ei mă gândesc în primul rând.    

- Sunt şi unele baze sportive pe care COSR le-ar prelua în acest proiect, se vorbeşte despre cea de la Poiana Braşov, cea de la Piatra Arsă…

- Baze… vedeţi, când lumea aude că cineva vrea să preia o bază, spune “ce vrea ăla să facă cu baza?”. Cam aşa se gândeşte la noi. Sigur, e vorba de pregătirea sportivilor! Noi avem Baza de la Izvorani, care e o bază foarte bună pentru pregătirea la şes; ne-ar trebui Piatra Arsă care e la mare altitudine … Poiana Braşov ar fi la jumătate – ar completa, să zicem fericit, arsenalul de baze de care este nevoie pentru pregătire.

- Cum vedeţi, domnule preşedinte, reprezentarea sportului românesc la Jocurile de la Rio, în 2016?

- Vor fi Jocuri foarte grele. Pentru că, dacă mă uit la ce rezultate am avut în ultima vreme în marile competiţii internaţionale, nu putem fi foarte bucuroşi. Din punctul ăsta de vedere, sunt îngrijorat. Este o situaţie care a devenit notorie: totul vine de la o bază de selecţie restrânsă şi o finanţare insuficientă. Lumea sportivă o ştie. Asta ar fi pe fond. Sunt două mega-motive: când nu ai efective suficiente şi n-ai nicio finanţare care să îţi permit să ai o “ştiinţă a sportului” mult mai performantă şi o infrastructură de calitate care să te ajute în pregătire, uite că lucrurile negative se acumulează.

“Gândiţi-vă ce s-ar putea face cu 500 de milioane de euro în educaţie, în cultură şi în sport?”

- Aţi afirmat în martie, anul acesta, că piaţa pariurilor online în România rulează anual între trei şi patru miliarde de euro, o sumă uriaşă, pentru care nu se plătesc impozite! Şi aţi propus impozitarea cu 10 la sută, bani care ar merge direct la finanţarea sportului. Adică, spuneţi, vreo 100-120 de milioane euro anual. V-a auzit cineva?

- Da, îmi menţin afirmaţia. Multă lume m-aude, dar e puţină lume care şi face ceva. Cu auzitul cred că stăm bine! Ce pot să vă spun este că toate aceste cifre sunt adevărate, dar nu e vorba numai de pariuri, e vorba şi de jocuri online, la care se plătesc bani. Problema nu e simplă şi nu e numai la noi, e în toată Europa. Serverele sunt de regulă în ţări cu o fiscalitate foarte avantajoasă, mult mai avantajoasă decât a României, care deja are o fiscalitate, să-i zicem corectă pentru Europa, de 16 la sută. Unele dintre aceste ţări sunt teritorii de peste mări ale unor ţări din Uniunea Europeană. Dar sunt şi ţări care câteodată sunt în Uniunea Europeană, alte ori nu sunt, depinde cum le aranjează! Şi unele servere sunt în ţări europene. Sigur că e un blocaj, pentru că impozitele ar trebui să fie plătite acolo – şi sunt mici. Dar să ştiţi că nu e vorba numai în România, şi Germania a început să facă aşa, apoi Marea Britanie şi Franţa, deci toate statele astea se gândesc, că aici nu e vorba numai de sport, e vorba de bugetul statului, măcar dacă o parte dintre aceşti bani ar merge la sport, ar fi bine. Să zicem, 10 la sută la sport şi 90 la stat. Dacă faceţi un calcul, luaţi 2-3 miliarde şi aplicăm 16 la sută, ajungeţi undeva pe la 500 de milioane de euro, care nu merg la bugetul de stat. Şi mă întreb de ce nu facem lucrul acesta?!

- Poate că nu ştim unde sunt serverele.

- Poate tocmai pentru că ştim foarte bine unde sunt serverele, poate d-aia! Ele nu sunt în Martinica, sunt în Uniunea Europeană… Repet nu e vorba aici doar de sport. Eu tot timpul am militat şi aş vrea ca lucrul acesta să fie reţinut. Şi când am fost preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Sport şi Tineret, când am făcut modificările legislative, m-am luptat nu numai pentru sport, m-am luptat pentru cultură, m-am luptat pentru religie, m-am luptat pentru tot ce e social. Pentru că sportul este o parte din acest conglomerat social: educaţie, cultură, sport, religie. Astea sunt lucruri care, cum să spun, au o valoare şi o însemnătate foarte mare în viaţa noastră de zi cu zi, pentru oameni. Şi când vorbesc de aceste modificări, sigur că militez în primul rând pentru sport, dar militez şi pentru cultură, şi pentru educaţie şi aşa mai departe… Gândiţi-vă ce s-ar putea întâmpla cu 500 de milioane de euro care ar merge în educaţie, în cultură, în sport!

- Ca să rămânem pe aceleaşi coordonate, la aşa numitul “Moment zero” al sportului românesc, conferinţa desfăşurată la MTS în prezenţa premierului Victor Ponta, aţi sesizat faptul că legea sponsorizării sportului din partea Loteriei Naţionale se încheie anul acesta. Riscăm ca sportul să piardă acum şi aceşti bani?!

- Aici toate sunt în mâna guvernului, guvernul gestionează Loteria, fiind acţionarul principal – poate nu guvernul, Statul. Şi contractul cu Loteria a ajuns, din câte ştiu eu, la termen. Nu ştiu, fiindcă nu mi s-a comunicat ce s-a întâmplat în continuare; până astăzi nu ne-a sunat nimeni ca să ne spună că avem 10 la sută din veniturile Loteriei Naţionale şi bănuiesc că nu s-a întâmplat nimic. Ceea ce n-ar fi un lucru bun! Pentru că ne privează de o sursă importantă. Mai mult decât atât, sunt Comitete Olimpice în Europa care au loteriile lor. Şi aici, efectul e foarte interesant. Lumea are impresia că atunci când apare o loterie nouă, veniturile se impart. Şi nu e aşa. Veniturile cresc, fiindcă lumea joacă de două ori! Pentru că, teoretic, oamenii au de două ori mai multe şanse… Eu am avut discuţia asta şi cu slovenii şi cu italienii. Mi-au spus că la început au avut mari dificultăţi până i-au convins pe guvernanţi să facă o Loterie Olimpică, sau o loterie a Comitetului Olimpic, după care s-au convins că veniturile cresc la ambele loterii! 

 

Mafia este implicată în pariuri!

- Şi tot din pariuri: CIO a sesizat deja că în momentul de faţă pericolul numărul unu care planează asupra sportului mondial sunt pariurile ilegale. Fostul preşedinte Jacques Rogge a avut un discurs extrem de punctual, sugerând pericolul de moarte a sportului şi a olimpismului. Cum credeţi că va acţiona de acum inainte CIO pentru combaterea pariurilor ilegale?

- Preşedintele Rogge are mare dreptate şi cred că avem în faţă un pericol, poate şi mai mare decât cel al dopajului. Pentru că, până la urmă dopajul îl priveşte numai pe sportiv şi un mic anturaj, ori aici este vorba de efecte care pot fi negative pentru grupuri mari de oameni. Putem vorbi chiar de Mafia! Este foarte pe-aproape, dacă nu chiar pe acolo. Comitetul Internaţional Olimpic nu poate să facă nimic singur, el lucrează cu Interpol, cu statele, cu guvernele, pentru că este nevoie de un arsenal divers şi foarte puternic pentru că să poţi combate acest flagel. Însă, CIO are meritul de a fi atras primul atenţia asupra acestui lucru. Este foarte greu să structurezi în scurt timp o politică în acest domeniu, fiindcă şi această piaţă a pariurilor este extrem de mare şi de diversă. Aici trebuie să înţelegem că pe de o parte este vorba de pariuri trucate, dar care sunt pariuri la vedere. Care se întâmplă pe agenţii şi aşa mai departe, sunt la vedere dar care sunt trucate. Pe meciuri aranjate, dar la vedere; oricine poate paria! Dar, atenţie, mai e încă o piaţă – de care vorbim puţin – cea a pariurilor ilegale… Şi aici e mare nevoie de stat, de guverne şi de Interpol, fiindcă astea nu sunt la vedere. Nu se văd nicăieri, nici măcar pe Internet. Şi astea trebuiesc combătute.

Bazele bune de pregătire cresc performanţa

- Revin la un subiect ceva mai plăcut pentru dumneavoastră, fiindcă FOTE a fost un succes imens pentru întreg sportul românesc, în special pentru imaginea sa în exterior. Cum vor beneficia sporturile de iarnă de la noi de acest succes în anii care urmează?

- În primul rând e un beneficiu direct, care se vede în infrastructură. E pentru prima oară când avem o bază de sărituri cu schiurile, avem biatlon cum trebuie, avem schi alpin cum trebuie, avem la Braşov un patinoar cum trebuie – deci primul efect e vizibil.Şi e vorba de un beneficiu imediat. Acest beneficiu ar trebui ca în timp să nască un alt tip de beneficiu, care trebuie să fie cel al sporirii masei de practicanţi şi al creşterii performanţelor acestora. Când ai baze bune de pregătire, şi performanţa creşte. În plus beneficiem de faptul că putem să găzduim acum competiţii internaţionale majore. Pentru orice sportiv, când e acasă şi concurează, e un avantaj care îi permite să progreseze. Plus că o astfel de competiţie aduce oficialii din sporturile respective aici, îi cunoşti mai bine, poţi să soliciţi o pregătire mai bună pentru sportivii tăi, avantaje în sensul bun al cuvântului pentru federaţia respectivă. Iată, la Râşnov se va organiza o etapă de Cupa mondială la sărituri cu schiurile imediat după Olimpiadă. Va prima etapă de Cupa mondială după JO şi va fi la noi. Există interes să se facă etape de Cupă mondială la biatlon la Cheile Grădiştei. Deci, sunt efecte imediate. Am început să discut deja despre aducerea de competiţii pentru schi alpin, snowboard şi freestyle la Poiana Braşov. Programele, trebuie să ştiţi, sunt făcute pe ani de zile. Şi se pare că până în 2016 totul este plin la schi alpin. Dar putem spera ca după 2016 să avem şi astfel de competiţii la Poiana Braşov. Sigur, nu o să avem cine ştie ce etapă de Cupa Mondială, dar putem începe cu etapă de Cupa Europei, sau de Cupa Mondială la fete, ceea ce ar fi cu adevărat extraordinar. În mod sigur vom ajunge şi aici, e inevitabil, pentru că există o dorinţă a federaţiilor internaţionale, şi nu numai la sporturile de iarnă, de a merge în cât mai multe ţări. Pentru că până la urmă este vorba despre dezvoltarea sportului respectiv. Toate federaţiile internaţionale au acum o politică de diversificare a destinaţiilor pentru competiţiile internaţionale.

Rugbyul în 7 poate promova rugbyul în şcoală!

- Ultimele mele întrebări, vă promit. Ca fost rugbyst de performanţă, v-aţi bucurat fără îndoială de introducerea rugbyului în 7 la Jocurile Olimpice. Credeţi că acest nou tip de joc (mă rog, nu chiar aşa de nou, dar cu viitor cert) ar putea duce la scăderea interesului faţă de rugbyul în 15? S-ar putea întâmpla ca la handbal, unde jocul în 11 a dispărut de multă vreme? În ce ne priveşte, noi suntem foarte departe de ceea ce se joacă în alte ţări. Credeţi că ar fi o soluţie dacă s-ar încerca introducerea acestui sport în şcoli?

- Rugby-ul în 7 este un sport vechi! L-au jucat scoţienii prima oară la Melrose, la sfârşitul secolului XIX. De ce l-au jucat? Pentru că fiind localităţi foarte mici, nu izbuteau să adune 15 jucători. Şi atunci au făcut echipe mai mici. Şi nici la noi în ţară nu e o noutate; eu jucam! Şi cine îşi aduce aminte de anii ‘70-‘80, ştie că la sfârşitul sezonului regular de “15” făceam două, trei săptămâni de rugby în 7. Este desigur o variantă a rugbyului care este foarte solicitantă din punct de vedere fizic şi o practicam la începutul sezonului, pentru pregătire. Multă lume este temătoare din pricina faptului că rugbyul în 7 ar putea să-l minimizeze pe cel în 15. Faţă de ce s-a întâmplat la handbal, aici lucrurile trebuie spuse în felul următor: rugbyul în 15 este cel care generează banii pentru rugbyul mondial. Cupa Mondială în “15” este principalul motor financiar al rugbyului în lume. Şi astăzi, rugbyul în 7 este finanţat tot de rugbyul în 15. Cel în 7 nu poate să trăiască singur pe picioarele lui! Deocamdată. Pe de altă parte, sunt nişte îngrădiri clare făcute de International Rugby Board vis-à-vis de faptul că nici o federaţie naţională nu poate fi afiliată la IRB dacă nu are şi “15”, şi “7”. Sigur, băieţi şi fete în acelaşi timp. E foarte greu de presupus că rugbyul în 15 va avea de suferit. Ce bănuiesc că se va întâmpla, fiindcă acum vin Jocurile Olimpice şi chiar IRB-ul şi mai schimbat din optica asupra lucrurilor, este că aici vor fi cei mai buni rugbyşti. Dacă vă uitaţi criteriile de calificare şi de participare la JO, primul este participarea celor mai buni sportivi. Or, îmi va fi foarte greu să cred că marile vedete din “15” nu vor merge la Olimpiadă să joace “7”… Şi ştiu deja nume mari care au anunţat că vor să meargă la Olimpiadă. Dacă aceste nume mari vor fi la JO, atunci se va face o apropiere şi probabil că vom asista la o reaşezare a sezonului de rugby, pentru a face loc celui în “7”. Pot să vă dau de asemenea exemple unde rugbyul în 7 a dus la rugbyului în 15. Şi s-a întâmplat în mai multe ţări, Kenia mai ales şi alte ţări din Africa… Revenind la întrebările dvs., trebuie spus că rugbyul în 7 este un factor foarte bun de promovare a rugbyului în şcoală. Pentru asta este perfect. Şi la băieţi, şi la fete. Pentru că este mai puţin fizic, în sensul contactului. E mai mult bazat pe îndemânare, pe viteză, pe viziune - lucruri care trebuie să le ai şi la rugbyul în 15 -, fără să-i solicite pe copii prea mult la început. Şi aici, cred că părinţii ar putea fi mult mai deschişi în a-i lăsa pe copii să joace rugby în 7, sau “TekTrak rugby” care e o variantă şi mai soft, mai ales că la copii poţi să joci şi pe teren mai mic. Deci, poţi să ai pe un teren normal de rugby patru meciuri deodată şi asta îţi poate permite ca, fără să ai o infrastructură foarte mare, să concentrezi şi să-i aduci pe copii la rugby.

- Domnule Preşedinte, acum chiar că e ultima întrebare: sunteţi optimist în ce priveşte viitorul sportului românesc?

- O să fiu foarte tranşant: nu! Pentru că, în măsura în care nu facem aceste modificări legislative despre care am vorbit, vom merge în continuare în jos. Trebuie mult curaj în a adopta aceste modificări, pentru că peste tot în lume sportul s-a reaşezat. Sportul este profesionist, dacă pot să folosesc termenul ăsta, inclusiv în sportul maselor – în sensul că există oameni în administraţie care se ocupă de sportul de masă, asta e meseria pe care o profesează, sunt nişte profesionişti. E mare nevoie de o schimbare radicală. Şi de o modificare evidentă în toate sectoarele care privesc sportul. Noi am făcut peste 20 de propuneri de modificări legislative în mai multe legi care privesc sportul, plecând de la legea Educaţiei, de la legea Sănătăţii, Armatei - sportul se face şi în armată, nu? -, în Codul Fiscal, de legea Sportului nu mai vorbesc, legea Administraţiei teritoriale; mi-ar place ca fiecare administraţie teritorială, iar acum vorbim de Regiuni, sper ca regiunile să fie dotate cu administraţie sportivă puternică. Pentru că toate ţările care au sport puternic, dincolo de finanţare şi de infrastructură, au administraţie care se ocupă de sportul în colectivitate, de sportul local al maselor. Aici e forţa, de aici pleacă sportul. Degeaba avem noi 500 de copii buni în Centrele olimpice, dacă nu avem 50.000 de copii care nu fac sport de performanţă la fel, dar care fac sport bun în şcoală, în administraţie, care au competiţii pentru ei. Trebuie competiţii în şcoli, în licee, campionate între licee, între şcoli pe care acum nu le mai avem. Sunt doar pe la fotbal, la baschet ceva, sporadic. Competiţia trebuie introdusă în şcoli, pentru că-i învaţă pe copii nu numai cu competiţia sportivă, îi învaţă cu competiţia în general.

- Deci, numai aşa.

- Numai aşa. Dacă nu modificăm şi nu schimbăm acum, vom merge în continuare în jos. E previzibil.

Subtitlurile aparţin redacţiei

 

“Nu ar fi moral să renunţ acum. Oamenii ar putea spune: şi-a văzut sacii-n căruţă, a intrat în CIO, nu-l mai interesează Comitetul Olimpic şi Sportiv Român”

“Când lumea aude că cineva vrea să preia o bază, spune “ce vrea ăla să facă cu baza?”. Cam aşa se gândeşte la noi”

“Îmi va fi foarte greu să cred că marile vedete din “15” nu vor merge la Olimpiadă să joace “7”… Şi ştiu deja nume mari care au anunţat că vor să meargă la Olimpiadă”

 

“Competiţia trebuie introdusă în şcoli, pentru că-i învaţă pe copii nu numai cu competiţia sportivă, îi învaţă cu competiţia în general”

 

 

CV

 

Octavian Morariu s-a născut pe 7 august 1961. A devenit membru al CIO după 15 ani în care România nu a avut reprezentant în cadrul forului olimpic internaţional.

Având o carieră remarcabilă ca jucător de rugby (de 19 ori selecţionat în echipa reprezentativă de tineret şi în cea de seniori a României), a fost primul român care a jucat în celebra echipa multinaţională "The Barbarians" (aprilie 1987).

Preşedinte al Federaţiei Române de Rugby 2001 – 2003.

Preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Sport şi Tineret (ANST) 2003-2004.

A devenit al 15-lea preşedinte al forului olimpic român la 15 noiembrie 2004.

Pe plan internaţional, în anul 2013, Octavian Morariu a fost ales preşedinte al Asociatiei Europene de Rugby Amator (FIRA - AER), după ce timp de nouă ani a deţinut funcţia de vicepreşedinte. Este de asemenea membru în Comitetul Executiv al Asociaţiei Comitetelor Olimpice Europene (EOC) şi vicepreşedinte al Comisiei EOC pentru Relaţia cu Uniunea Europeană.

Arhivă

TURUL CICLIST AL ROMÂNIEI

ediţia a III-a, 1936

Dumitru Graur

În vara anului 1934, TURUL CICLIST AL ROMANIEI a devenit o realitate a sportului din ţara noastră, fiind organizat de “Sportul Zilnic”, in colaborare cu Federatia Română de Ciclism. Era desigur o încercare extrem de îndrăzneaţă de imitare a mult mai celebrului Tur al Franţei, al cărui prim start fusese consemnat încă din 1904. La 30 de ani distanţă, Romania a fost a şasea ţară din lume care organiza un Tur Ciclist Naţional. Din păcate, nu s-au putut organiza decât trei ediţii înaintea celui de-al doilea război mondial, în anii 1934, 1935 şi 1936 şi toate au revenit unor rutieri de peste hotare, bulgarul Nicoloff, polonezul Daniel şi francezul Gallien. În paginile care urmează vă prezentăm în imagini inedite cea de-a treia ediţie, desfăşurată între 29 august şi 13 septembrie 1936. Fotografiile sunt extrase dintr-un vechi album de familie, aparţinând iniţial celui care a fost marele arheolog Vasile Canarache (director al Muzeului arheologic din Constanţa în anii ‘60 şi ‘70). La vremea respectivă, în 1936, Canarache era director al ziarului “Tempo” şi totodată mare animator al ciclismului românesc. El a devenit director al Turului ciclist al României, competiţia fiind patronată de Alteţa Sa Regală Principele Nicolae.

Startul festiv au fost dat, ca de fiecare dată, în Piaţa Brătianu (piaţa Teatrului Naţional, ceva mai tîrziu), “la ora 8,45 precis”, cum menţiona ziarul de specialitate “Gazeta Sporturilor”. Piaţa era neobişnuit de animată în acele vremuri pentru un eveniment sportiv. La start s-au prezentat 77 de alergători, dintre care numai 18 au ajuns până la final, după ce au străbătut cei 2.247 km ai cursei, împărţită în 12 etape. Peste 30 de automobile de epocă au însoţit caravana, în ele aflându-se persoanele oficiale: gazetari, fotografi, mecanici, manageri, comisarii cursei şi aşa mai departe, în vreme ce Vasile Canarache a epatat întreaga mulţime dimprejurul Turului survolând caravana în avionul proprietate a ziarului “Tempo”! În plutonul celor 77 de alergători se aflau atât ciclişti români (în mare majoritate, desigur), cât şi rutieri străini, din Franţa, Spania, Bulgaria, Iugoslavia, Polonia şi Germania.

Competiţia din toamna anului 1936 s-a desfăşurat pe traseul următor: Bucureşti – Focşani (202 km), Focşani – Iaşi (227 km), Iaşi – Cernăuţi (228 km), Cernăuţi – Vatra Dornei (182 km), Vatra Dornei – Cluj (206 km), Cluj – Oradea (152 km), Oradea – Timişoara (175 km), Timişoara – Turnu Severin (252 km), Turnu Severin – Craiova (110 km), Craiova – Sibiu (216 km), Sibiu – Braşov (144 km) şi Braşov – Bucureşti (167 km). Aşa cum cititorii de azi pot remarca, Turul anului 1936 înconjura aproape toată “România Mare”( ajungând până la Cernăuţi), în numai 12 zile de alergare pe şosea şi alte 4 de odihnă, acestea fiind în ordine la Iaşi, Cluj, Turnu Severin şi Sibiu). Cât despre drumurile pe care s-a pedalat, imaginile pe care vi le prezentăm sunt fără îndoială suficient de edificatoare.

La sosire, după exact 16 zile încordate, reflectate pe larg în ziarele vremii (care au acordat cursei pagini întregi, în fiecare zi), pe Velodromul bucureştean aştepta o mulţime de aproape 20.000 de oameni. Câştigătorul întrecerii au fost un rutier francez, Pierre Gallien, care a înregistrat timpul total de 84 de ore, 27 minute şi 45 secunde. Interesant este că Gallien, învingător în acelaşi an şi în “clasicul” Paris-Amiens, a ajuns în ultimul moment la Bucureşti, spre a-l înlocui pe compatriotul său Richebourg, indisponibil! Iată alcătuirea clasamentului final în prima sa parte:

Pierre Gallien (Franţa) – 84 h, 27 min., 45 sec. (premiu 50.000 lei)

V. Grgac (Iugoslavia) – la 8 min, 55 sec. de învingător (30.000 lei)

W. Kutsbach (Germania) – la 43 de minute (20.000 lei)

Constantin Tudose (România) – la 1 oră (10.000 lei)

Nicolae Ion Ţapu (România) – la 1 h, 8 min. (5.000 lei)

Situat pe locul 18 (ultimul în clasamentul final), românul Anton Bartos a înregistrat timpul de 98 ore, 8 min, 30 sec., la aproape 14 ore de învingător. Ceea ce nu-i diminează însă deloc meritele de a fi terminat întreaga cursă, alţi 59 de alergători fiind nevoiţi să abandoneze. Performanţa românilor Constantin Tudose şi Nicolae Ion Ţapu a fost pe deplin recompensată de autorităţile vremii, Tudose primind trofeul donat de ASR Principele Nicolae primului ciclist român sosit în cursă, ca şi foarte alte multe premii în natură, acordate de numeroşii sponsori ai competiţiei. De altfel, Constantin Tudose a câştigat nu mai puţin de 4 etape ale cursei (în sosirea de la Timişoara a fost la egalitate cu Gallien).

În clasamentul pe naţiuni, echipa României a învins detaşat, cu timpul total de 257 h, 34 min., 28 sec., urmată de Iugoslavia – 270h 07 min. 54 sec. şi combinatele Franţa-România şi Germania-România.

Erau vremurile în care sportul cu pedale din România începea un drum care se anunţa deosebit de promiţător, iar interesul publicului pentru ciclism creştea exponenţial cu fiecare ediţie disputată. Din păcate, la orizont se arătau deja norii negri ai celui de-al doilea Război Mondial, iar mai apoi întreaga societate a fost zdruncinată din temelii. Cui i-ar mai fi ars atunci de ciclism?!   

Interviu cu domnul  Octavian Morariu, membru nou ales al CIO pentru Romania, presedintele COSR: “Daca nu schimbam acum, nu sunt deloc optimist in privinta viitorului sportului romanesc!”

O viata de munca pentru 90 de secunde de stralucire. Reportaj cu Andreea Raducan, gimnasta care anul viitor astepta hotarirea noului presedinte CIO, prin care sportiva romanca ar putea primi inapoi medalia de aur a concursului individual compus de la JO Sydney 2000, indreptandu-se astfel o nedreptate istorica.

Revolutie in sportul romanesc: efectul deciziei de descentralizare in urma recentei Hotararii de guvern, prin care bazele si  cluburile sportive aflate in subordinea MTS vor trece, incepind din ianuarie, la autoritatile locale.

Pretuire: “Generatia de aur” a tenisului romanesc (Ilie Nastase, Ion Tiriac, Virginia Ruzici, antrenorii Stefan Georgescu si Aurel Segarceanu) – premiata la Gala Asilor, organizata de gen. Nicolae Stan, fost vicepresedinte al CNEFS.

Arhiva: Turul ciclism al Romaniei 1936 – cu fotografii inedite de la cea de-a treia editie a competiei, organizata de ziarul “Tempo” si Federatia romana de ciclism.

DACIADA – “Primii in sport, primii in productie!”. Ce a insemnat marea competitie nationala din anii ‘80, supranumita mini-Olimpiada romanilor, intrecerea cu 6 milioane de participanti, “bun al intregului popor”, pentru propaganda comunista, dar si pentru baza de masa a sportului romanesc.

O mare speranta, tanarul Marius Tic, supranumit “Il fenomeno”, portarul echipei Dinamo, socotit drept cel mai promitator produs al poloului romanesc.

Sportul ne ajuta sa ne mentinem inteligenti. Rubrica permanenta “Sport si sanatate” prezinta in serial beneficiile pe care sportul le aduce fiecaruia dintre noi. Romania a ajuns azi o tara in care unul din patru cetateni sufera de obezitate, sportul trebuind sa devina o adevarata prioritate nationala.

002 Revista Sport în România Nr. 2 (Format Digital)

  • Cod produs: rev_sir_2
  • Valabilitate: In Stoc
  • 13.96RON

  • Fara TVA: 12.81RON

Produse similare

001 Revista Sport în România Nr. 1 (Format Digital)

001 Revista Sport în România Nr. 1 (Format Digital)

Veti gasi in acest numar primul interviu in-extenso pe care ministrul Tineretului si Sportului, dl. Nicolae Banicioiu, il acorda vreunei pub..

13.96RON Fara TVA: 12.81RON

003 Revista Sport în România Nr. 3 (Format Digital)

003 Revista Sport în România Nr. 3 (Format Digital)

Adevăraţii iubitori ai sportului au din nou motive de bucurie – a apărut numărul 3 al revistei de educaţie şi cultură “Sport ..

13.96RON Fara TVA: 12.81RON

Tags: revista, sport in romania