biletul zilei cu meciuri din fotbal biletul zilei pariuri biletul zilei de azi
  • 008 Revista Sport în România Nr. 8 (Format Digital)

AIPS A ÎMPLINIT 90 DE ANI !

 

Între 26 aprilie şi 1 mai, capitala statului Azerbaijan, Baku, a găzduit cel de-al 77-lea Congres al Asociaţiei Internaţionale a Presei Sportive (AIPS), ocazie cu care forul mondial al gazetarilor sportivi a sărbătorit 90 de ani de existenţă.

La deschiderea lucrărilor Congresului AIPS a ţinut să fie de faţă şi preşedintele ţării gazdă, Ilham Aliyev, care s-a declarat impresionat de numărul mare al participanţilor, reprezentând nu mai puţin de 109 ţări ale lumii, din Africa, Asia, America, Australia şi Europa. De altfel, preşedintele Aliyev este cunoscut ca un mare susţinător al sportului, ţara pe care o conduce organizând o mulţime de competiţii internaţionale de cel mai înalt nivel în ultimii ani, cum au fost Campionatele mondiale (în 2005) şi cele europene (în 2007 şi 2009) de gimnastică ritmică, Campionatul european de taekwondo (2005), Campionatul mondial (în 2007) şi cel european (în 2010) de lupte, Cupa mondială la judo (2011), Campionatul mondial de box AIBA pentru amatori (2011), Cupa mondială la fotbal FIFA under 17 feminin (2012), ca şi alte o mulţime de competiţii majore la diferite sporturi, în timp ce anul acesta la Baku urmează să se desfăşoare cea de-a doua ediţie a Jocurilor tineretului european şi Campionatul european de gimnastică pentru seniori. Mare lovitură va fi dată însă anul viitor, atunci când Azerbaijan va organiza prima ediţie a Jocurilor Europene de vară, competiţie cu totul nouă, echivalentă Jocurilor Panamericane sau Jocurilor Asiei, de valoarea unei Olimpiade a continentului european! Vom mai vorbi despre acest eveniment în paginile revistei SPORT ÎN ROMÂNIA, fiindcă ea va marca fără îndoială o uriaşă transformare a sportului pe bătrânul continent.  Să nu uităm însă să ne aducem aminte că ediţia de anul trecut a Eurovision s-a desfăşurat tot la Baku, în impresionanta Crystal Hall, aflată chiar pe malul Mării Caspice.

Nu este deci deloc de mirare că o astfel de ţară, aflată într-un puternic proces de afirmare internaţională, a dorit să devină gazda Congresului AIPS, care şi-a desfăşurat lucrările timp de cinci zile la Baku. Pe agenda lucrărilor s-au aflat o serie de teme extrem de interesante şi prezentări efectuate de organizatorii unor viitoare competiţii mondiale, cum sunt CM de fotbal FIFA 2014, CM de nataţie FINA Kazan 2015, Universiada de vară Gwangju 2015 sau Baku 2015 First European Games, despre care am vorbit mai înainte. De un interes aparte s-au bucurat expunerile prezentate de preşedintele Asociaţiei Mondiale a Loteriilor (WLA), cea a Fundaţiei internaţionale pentru dezvoltarea sportului de masă (Mass Sports Development Special Olimpics), ca şi forumul intitulat „Efectele New Media asupra jurnalismului sportiv”, în care au expus specialişti de renume mondial.

În ce ne priveşte, două dintre temele abordate ni s-au părut de foarte mare interes. În primul rând ameninţarea care planează asupra întregului sport mondial şi a fotbalului în mod special, ce pleacă de la meciurile trucate şi pariurile ilegale. S-a făcut cunoscut, poate pentru prima oară cu asemenea certitudine, că pericolul ne pândeşte pe noi toţi, nu numai pe sportivii implicaţi. Dacă fotbalul/sportul îşi pierde credibilitatea, atunci toţi cei implicaţi în el – cu gazetarii sportivi în prima linie! – vor râmăne fără obiectul muncii, fără serviciu, fără mijloace de existenţă! De unde necesitatea unor eforturi sporite, vigilenţa care se impune, pentru a încerca distrugerea acestui flagel, tot mai răspândit în lume de organizaţiile mafiote.

A doua temă deosebit de interesantă a fost cea a instaurării unui Cod de etică profesională pentru gazetarii sportivi afiliaţi la asociaţiile naţionale şi la AIPS. Gândit la momentul iniţial de excepţionalul gazetar irlandez Jimmy Magee, fost comentator de fotbal, Codul urmează să fie semnat şi adoptat curând de toţi membri afiliaţi, devenind literă de lege pentru gazetăria sportivă şi slujbaşii săi. Vă prezentăm alăturat acest document, care poate intra acum în discuţie publică.             

Intersecţii ratate (3)

 

Pierre Joseph de Hillerin

 

            Ne lăudăm cu o istorie milenară, adică avem certitudinea unui trecut pe care, dacă putem, îl mai cosmetizăm pe ici pe colo dar uităm părţi întregi dintr-un trecut pentru care alte neamuri ar fi mândre, iar noi ne ruşinăm cu o sfiiciune neverosimilă.

            Prezentul este cam tot ce ne preocupă şi, dacă ar fi posibil, ne-am dori, cel puţin în sportul de performanţă, un fel de „prezent de ieri”, adică efortul de azi cu rezultatele de ieri.

            Cu viitorul avem o relaţie ceva mai ciudată. Ne rezolvăm problemele de ieri şi de azi în seama zilelor de mâine, a anilor şi poate chiar a deceniilor ce vor veni. Pentru noi, ele nu se prea mişcă. Sunt încremenite într-un mâine perpetuu care atunci când se transformă în azi, devine catastrofal, adică: inundaţie, alunecare de teren, criză, problemă, nevoie sau orice altceva ce are puterea negativităţii şi imperativul rezolvării urgente. Abia în astfel de momente plătim datoriile, cu tot cu imensa dobândă, cu durere şi, mai mult decât orice, cu scutirea, dată fiind urgenţa, de efortul de prospecţie pentru ziua de mâine, pentru viitor, pentru copiii noştri sau pentru nepoţi.

            Sportul nu face excepţie. Trăim de nişte ani buni fără să avem o strategie. În una dintre încercările repetate de realizare a unei viziuni de perspectivă, am avut ocazia să am în faţă un punct de vedere absolut aiuritor. Cineva, cu slabe legături cu fenomenul sportiv, îşi asuma personal, adăugând o semnătură ce nu aparţinea nici măcar responsabilului oficial, o propunere de stragie cu „termen scurt un an, termen mediu 3 ani şi termen lung 5 ani”. Semna în nume propriu o iniţiativă restrânsă la „Strategia Autorităţii Naţionale pentru Sport şiTineret” în locul obligaţiei, definită prin actele constitutive ale respectivei autorităţi, de a propune guvernului o „Strategie Naţională pentru Sport” în conformitate cu atribuţiile structurii guvernamentale însărcinate cu politicile de sport.

            Avem în faţă o alternativă: alegem să continuăm, cu mecanismele deja rodate, „politica vitrinei” în exclusivitate şi cu orice preţ sau alegem să reclădim cultura pentru mişcare a unui întreg popor, cultura pentru sănătate prin mişcare, făcătoare prin ea însăşi atât de sănătate fizică, morală şi socială la scara semnificativă a unei naţiuni cât şi, pe cale de consecinţă şi numai astfel, de performanţă sportivă.

            Viitorul trebuie să înceapă de astăzi dacă n-am fost capabili să să-l începem de ieri, de acum un an sau din 90. Şi dacă nu există cineva la nivelul cel mai înalt care să-şi ia responsabilitatea de a schimba din temelii baza sportului românesc, dacă vom continua doar să ne mândrim cu marii noştri campioni, de ieri, considerând că o ţară întreagă TREBUIE să plătească performanţă şi nu să investească în puterea de a fi cu adevărat performantă în toate acele planuri în care disciplina, efortul, capacitatea de adaptare la solicitări tot mai mari, adică practica sportului, construieşte caractere, va mai veni peste noi o criză profundă, o catastrofă anunţată şi vizibilă deja la orizont, catastrofa de nu mai avea excepţiile sportive care ne dădeau iluzia că noi, privitorii şi plătitorii de taxe „suntem buni!!!”.

            Avem, în plan politic, declaraţii încurajatoare pentru interesul administraţiei de a sprijini sportul. Nu avem, încă, o strategie pe baza căreia sprijinul să aibă sens, coerenţă şi şansa de a aşeza domeniul acolo unde alţii au avut înţelegerea de a-l pune, adică la începutul unei construcţii sociale solide. Sportul, în înţelesul spre care ne forţează aparteneţa la Uniunea Europeană să-l acceptăm, are menirea de a forma, dezvolta şi întări populaţia unei ţări şi dincolo de ceea ce aparent pare a fi sistemul intern de sănătate, cu minister, case, carduri etc., principalul vector de sanogeneză îl reprezintă mişcarea. Şi dacă sportul poate fi principalul generator de sănătate, cu avantajele evidente şi măsurabile prin scăderea numărului de îmbolnăviri, prin atitudine proactivă învăţată în cursul practicii, prin capacitatea de refacere a legăturilor interpersonale pe care, cu criminală intenţionalitate, le-au distrus 50 de de ani de istorie, soluţia promovării unui sport de vitrină merită abandonată şi, cred eu, un sport cu obiective prioritare orientate spre: sănătate prin mişcare, educaţie prin sport şi excelenţă prin performanţă ar putea fi asumat la nivelul politic cel mai înalt, poate chiar al CSAT-ului, astfel încât oricând şi oricine să ne recunoască prin forţa noastră intrinsecă şi nu numai prin reprezentanţi.

            Altfel, în timp, când în sfârşit cineva se va trezi, şi va constata consecinţele ezitărilor noastre între opţiunea continuării sistemului care ne-a adus rezultate, şi care se prăbuşeşte vizibil, şi crearea unui nou sistem de promovare şi susţinere a sportului la nivel naţional, vom fi acuzaţi că am avut şansa dar am mai ratat o intersecţie cu propriul nostru viitor.

            Putem, lucizi, să ridicăm privirea din pământ şi să privim drumul care ne aşteaptă astfel încât, de data aceasta să evităm fundăturile şi gropile. Avem dotarea intelectuală colectivă şi individuală ca şi determinarea, am convingerea, pentru evitarea unui viitor de perdanţi la nivel naţional şi de câştigători doar la nivel de excepţii!

Să învăţămun sport – judo

 

Pe „Calea Supleţii”

 

Ionuţ Barbu

JU – tradus ca suplu, armonios, adaptabil, flexibilitate a corpului si a spiritului şi DO care înseamnă calea spre perfectiune, adică judo, este o artă marţială modernă, „brevetată” în 1882 de profesorul japonez Jigoro Kano, care a început să-şi dezvolte propriul stil de la vârsta de 14 ani, când era bătaia de joc a colegilor, pentru că era extrem de firav. Legenda spune că principiul noii arte marţiale ar fi încolţit în mintea lui Kano în urma observării atente a unui copac încărcat de zăpadă, ale cărui crengi rigide se rupeau sub greutate, dar cele suple se scuturau, prin îndoire, de nedorita povară. Un fost samurai l-a sfătuit să practice ju-jitsu ca să crească în înălţime şi să capete forţă, dar acesta era un sport conceput pentru oameni duri, războinici de meserie. Păstrând tehnicile de ju-jitsu, Kano a format stilul Kano-ryu, devenit mai târziu Kadokan –Judo, ale cărui principii de bază constau în folosirea supleţei în locul forţei brute, fiind eliminate loviturile şi unele luxări periculoase, cum ar fi luxarea degetelor. În judo se folosesc proiectări, secerări, fixări la sol, strangulări şi luxări. Pe măsură ce judoul a fost popularizat în Europa, el şi-a pierdut treptat caracterul şi proprietăţile de artă marţială, transformându-se în sport. În 1964 judo a devenit probă olimpică.

 

Semnele arbitrului

Ippon - un braţ ridicat, drept, deasupra capului, palma înainte.

Waza-ari - un braţ ridicat ţinut orizontal, cu palma îndreptată în jos.

Yuko - un braţ ridicat la 45 grade de corp, palma îndreptată în jos

Matte - un braţ ţinut orizontal îndreptat cu palma spre cronometru, cu degetele în sus.

Non conbativitate - se rotesc antebraţele împreună, într-un gest circular în exterior la nivelul pieptului, apoi se îndreapta degetul arătător înspre judoka penalizat.

Atac fals - ambele braţe întinse în faţă, cu pumni strânşi şi mişcarea braţelor în jos.

Ieşire din spaţiul de luptă - se ridică o mână orizontal, braţul întins cu degetul mare ridicat, la marginea spaţiului de luptă şi se mişcă de la stânga la dreapta, de mai multe ori.

Osae-komi, fixare - arbitrul ţine braţul îndreptat spre luptători.

Toketa -  ieşire din fixare.

 

Punctaj

Ippon are 10 puncte

Yuko are 5 puncte

Waza-ari are 7 puncte, 2 Waza-ari = 1 Ippon

Luptătorul cu cel mai înalt scor este declarat câştigător. Dacă niciunul dintre luptători nu a câştigat sau dacă cei doi luptători au acelaşi punctaj, arbitrul de centru şi cei de pe margine votează ridicând steagul albastru sau alb. Majoritatea câştigă şi arbitrul central anunţă decizia. 1 Waza-ari este mai valoros decât oricât de multe Yuko. Pentru victoriile prin ippon căderile trebuie să fie direct pe spate, cu viteză şi rulări foarte rapide. Prizele pe kimono nu mai pot fi rupte de adversar cu două mâini. Pentru o victorie la sol (waza) prin fixare sunt suficiente 20 de secunde în loc de 25 cum era înainte; (15-19 “ pentru waza ari şi 10-14” pentru yuko). Golden scor (repriza de prelungiri în caz de egalitate) va fi nelimitată ca timp, meciul continuând până când unul dintre sportivi va puncta sau se va înregistra o penalizare. Toate atacurile sau blocarea cu unul sau ambele braţe sub centură duce direct la eliminare. Daca nu respectati regulile, arbitrul iti poate da o penalizare. Aici sunt câteva exemple: dacă nu te angajezi într-un atac timp de 20 de secunde, arbitrul îţi atrage atenţia asupra faptului cu un gest special şi vei fi penalizat cu un shido. Al doilea „shido” îi aduce adversarului un avantaj de yuko, al treilea „shido” îi aduce un avantaj de waza-ari, al patrulea „shido” rezultă Ippon.

 

Gradele sau centurile

Pentru atestarea progresului luptătorului de judo a fost introdus un sistem de grade sau de centuri. Fiecare luptător poate să-şi propună să obţină un anumit grad, cu condiţia de a respecta cu sfinţenie codul moral al disciplinei. Centurile de culoare albă până la maro corespund gradelor numite kyu. Dincolo de gradul kyu, nivelurile poartă numele de dan (grad). În kyu sunt incluse centura albă, galbenă, portocalie, verde, albastră, violet (acordate doar în cazul în care judoka este prea tânăr pentru a purta centura maro) şi maro. Faimoasa centură neagră, ca şi cele două centuri superioare (una roşie şi una albă, situate la al 6lea şi al 8lea dan şi una roşie pentru al 9lea şi al 10lea dan). Un judoka este evaluat în funcţie de criterii tehnice, de rezultatele sau participările la diverse competiţii, de comportamentul său (respectarea codului moral).

 

Echipamentul necesar

Sportivii poartă o ţinută din bumbac întărit numită judogi, care este adesea confundată cu ţinuta kimono. Judogi este în general de culoare albă, pentru a înlesni distincţia dintre luptători în timpul competiţiilor, un judoka poate purta un judogi albastru la toate nivelurile competiţiilor. Costumul de judo trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

Să fie unul alb şi unul albastru, rezistent, confecţionat din bumbac sau dintr-un material similar

Să fie curat, fără pete şi fără mirosuri neplăcute

Jacheta trebuie să fie suficient de lungă pentru a acoperi coapsele, să ajungă cel puţin până la pumn când braţele sunt

întinse de-a lungul corpului şi suficient de largă pentru a se suprapune la nivelul abdomenului cel puţin 20 cm.

- Mânecile jachetei trebuie să ajungă maxim până la încheietura mâinii şi minim cu 5 cm deasupra ei şi trebuie să existe un

spaţiu de 10-15 cm între mânecă şi braţ (inclusiv bandajele) pe întreaga lungime a mânecii.

Pantalonii să fie suficient de lungi pentru a acoperi picioarele ajungând maxim la încheietura gleznei şi minim cu 5 cm deasupra ei şi trebuie să existe un spaţiu de 10-15 cm între cracul pantalonului şi picior (inclusiv bandajele) pe toată lungimea acestuia.

Centura trebuie să fie rezistentă, de 4-5 cm lăţime, colorată corespunzator gradului combatantului. Aceasta va fi legată peste jachetă, la nivelul taliei, cu un nod pătrat, suficient de strânsă pentru a nu lăsa jacheta să iasă uşor şi suficient de lungă pentru a înconjura talia de două ori şi să depăşească nodul cu 20-30 cm la ambele capete.

 

Suprafaţa de competiţie

Sala unde se practică judo-ul se numeşte dojo. Suprafaţa de concurs este acoperită de tatami sau de un material cu aceleaşi caracteristici. Ea trebuie să fie împărţită în două zone. Suprafaţa din interior constituie suprafaţa de luptă şi trebuie să fie întotdeauna de minim 8 m x 8 m. Suprafaţa din exterior, de siguranţă trebuie să fie de trei metri lăţime. O bandă adezivă roşie (albastra) şi una albă de aprox. 10 cm lăţime şi 50 cm lungime, trebuie să fie lipite în centrul suprafeţei de luptă la o distanţă de 4 m una de alta pentru a indica locul pe care trebuie să-l ocupe combatanţii la începutul şi sfârşitul luptei.

 

Iubitorii sportului au din nou motive de bucurie – a apărut numărul 8 al revistei de educaţie şi cultură “Sport în România”, pe luna mai 2014. Din sumarul acestui număr spicuim:

Interviu cu Preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Presei Sportive, Gianni Merlo: “Puterea Presei trebuie să vină din onestitate şi corectitudine”. Interviul este realizat de Directorul General al Revistei “Sport în România”, Dumitru Graur.

Articole despre:

– acţiunea „Sportul Altfel”, organizată de MTS pe stadionul “Arcul de Triumf” din Bucureşti

– despre cel de-al 77-lea Congres al AIPS de la Baku, ocazie cu care forul mondial al gazetarilor sportivi a împlinit 90 de ani de existenţă

–  COSR – preşedintele-jucător al olimpismului românesc, Octavian Morariu, care a demisionat după 10 ani de mandate şi despre  „Cursa în trei” pentru preşedinţia Comitetului Olimpic şi Sportiv Român .

Reportaje despre:

– tenis: Stelele tenisului mondial au strălucit la Bucureşti la „BRD Năstase Ţiriac Trophy” şi despre calificarea echipei de Fed Cup a României în Grupa Mondială II;

–  gimnastică: „Lavinia Miloşovici, ultima gimnastă de 10” şi „Faceţi sport cu Maria Olaru”!

–  box: „De origine turcă, de naţionalitate română, de meserie campion” – despre Mustafa Arsen, pugilistul care a adus singura medalie pentru ţara noastră la CM tineret din Sofia şi “După 45 de ani”, Campionatul European de senioare care va avea loc în România;

– handbal: „Constanţa, toate pânzele sus”! – HCM Constanţa este prima echipă din România care s-a calificat în Final Four-ul unei cupe europene la handbal masculin;

– hochei pe gheaţă: „Coroana de Aur a Braşovului”;

– baschet: “Stăpânul inelelor” – finlandezo-americanul Gerald Lee Jr. este cel mai bun pivot din campionatul intern, el urmând să joace la CM;

- haltere: “Croitoraşul cel Viteaz” –  Florin Croitoru a adus României prima medalie de aur din 2014 într-o probă olimpică;

– canotaj: “Doamna de Fier”, Ana Maria Apachiţei a ridicat nivelul canotajului turcesc la Galatasaray Istanbul;

– Materiale din serialele:

– “Parfum de glorie – „Dinozaurii de aur” ai semicercului, aniversarea a 50 de ani de la cucerirea titlului mondial la handbal de la Praga şi 40 de ani de la ultima medalie de aur la CM;

– “Strategiile sportului”: “Intersecţii ratate III – Sportul românesc a ratat şansa restructurării sale după 1990”;

– “Sport şi sănătate”: “Apa vă poate salva viaţa”;

– “Să învăţăm un sport”: – judo

– “Curiozităţi” – “Căutăm infractori români pentru familia Beckham”;

008 Revista Sport în România Nr. 8 (Format Digital)

  • Cod produs: rev_sir_8
  • Valabilitate: In Stoc
  • 13.96RON

  • Fara TVA: 12.81RON

Tags: revista, sport in romania