biletul zilei cu meciuri din fotbal biletul zilei pariuri biletul zilei de azi
  • 011 Revista Sport în România Nr. 11 (Format Digital)

Reportaj

 

LAND OF FIRE PENTRU JOCURILE EUROPEI

 

Destul de puţini amatori de sport de la noi au aflat că anul viitor pe continentul european se va desfăşura prima ediţie a unei competiţii de mari proporţii, aşa cum există de mai multă vreme pe alte continente: Jocurile PanAmericane, Jocurile Asiei, de exemplu, ca să nu mai vorbim despre Jocurile Commonwelth-ului, competiţie majoră, care grupează naţiunile aflate sub directa tutelă a Reginei Angliei. Pe scurt, este vorba despre Jocurile Europei, competiţia inovativă multi-sport, deţinută, organizată şi reglementata de Asociaţia Comitetelor Olimpice Europene (EOC), având o periodicitate de 4 ani. Prima  ediţie a Jocurilor (olimpice) europene este programată a se desfăşura, timp de 17 zile, din 12 iunie până pe 28 iunie 2015, la Baku, în Azerbaidjan. Peste 6.000 de sportivi sunt aşteptaţi să participe la aceste întreceri, organizate la 19 discipline sportive, dintre care 16 olimpice şi trei neolimpice. Noua competiţie va oferi sportivilor posibilitatea de a obţine calificarea la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, din 2016, la nouă sporturi – atletism, înot, ciclism, tir cu arcul, tir sportiv, tenis de masă, taekwondo, triatlon şi volei pe plajă. La majoritatea sporturilor vor participa seniori, dar vor exista şi discipline unde se vor putea înscrie sportivi cu vârste sub 18 ani.

Poate părea uşor surprinzător pentru lumea sportului european că această competiţie va fi organizată tocmai în Azerbaidjan, practic la marginea estică a Europei. Azerbaidjanul, „Land of Fire”, cum i se mai spune statului azer, şi-a obţinut independenţa cu numai 22 de ani în urmă, ieşind cu greu din dominaţia politică a Rusiei, dar care azi face eforturi din cele mai mari pentru a de afirma în lume. Cu dorinţa de a afla mai multe amănunte pentru cititorii revistei SPORT ÎN ROMÂNIA, ne-am adresat nu cu mult în urmă domnului Azat Rahimov, ministrul azer al Tineretului şi Sportului.

 

Ambiţia de a face din Jocurile Europei o competiţie model

 

A fost destul de greu să-l „prindem” liber pe dl. Rahimov, dar în cele din urmă domnia sa ne-a primit, era deja seară târziu şi noaptea se lăsase de mult asupra oraşului Baku. Clădirile super-moderne din centrul oraşului străluceau mirific la lumina reflectoarelor, în vreme ce uriaşul steag naţional, înalt de peste 50 de metri şi cu o anvergură de peste 5 metri, simbol al mândriei patriotice, flutura liber deasupra golfului format de Marea Caspică. Azad Rahimov este un bărbat masiv, în vârstă de 50 de ani, dar cu un aspect mult mai tânăr, aşa cum îi stă desigur bine unui fost handbalist al echipei naţionale. Aflu că s-au împlinit opt ani de când se află la cârma Ministerului Tineretului şi Sportului din Azerbaidjan, perioadă extrem de prolifică pentru sportul din statul azer. „Prima noastră participare ca stat independent s-a petrecut la Jocurile Olimpice de la Atlanta, în 1996, îmi spune. Atunci Azerbaidjan a obţinut o medalie olimpică. La Sydney, în 2000 – 3 medalii, la Atena, 2004 – 5 medalii, la Beijing 2008 – 7, iar la Londra 2012 – 10 medalii, dintre care două de aur, două de argint şi şase de bronz”. Nu-i rău deloc, mă gândesc, pentru o naţiune de 9,4 milioane de oameni, care abia s-a mijit în lume, cu atît mai mult cu cât palmaresul sportivilor azeri la Londra este perfect comparabil cu cel al echipei olimpice a României (2-5-2), desigur mult mai experimentată...

Domnul Rahimov parcă-mi citeşte gîndurile: Suntem o naţiune încă foarte tânără, dar conectată spiritului european şi Europei în sine. Ne vom  deschide inima şi sufletul pentru a arăta încă o dată ospitalitatea de care suntem în stare. Azerbaidjan este o ţară profund ataşată valorilor sportului şi este mândră că a primit organizarea primei ediţii a Jocurilor Europei. Sarcina noastră a devenit extrem de importantă şi dorim organizarea perfectă a acestor Jocuri, chiar dacă timpul este foarte scurt. Vom face istorie pentru sport şi va fi în acelaşi timp evenimentul sportiv cel mai mare organizat vreodată de noi, cu peste 6.000 de sportivi, membri ai delegaţiilor olimpice europene, incluzând întreceri la 19 ramuri sportive. Ca participant la Congresul AIPS, cred că aţi putut vedea mai multe dintre facilităţile sportive aflate în construcţie, dar sunt sigur că aţi observat de asemenea determinarea şi dorinţa de a ne ridica la nivelul aşteptărilor în ce ne priveşte. Viziunea pe care o împărtăşim alături de CIO este aceea de a crea Jocuri moderne şi competitive, care vor putea fi considerate drept piatra de temelie a acestei competiţii şi un exemplu de imitat de viitoarele gazde ale Jocurilor Europei”.

 

Şi totuşi, întreb, care au fost argumentele pentru ca Baku să primească sarcina de a organiza chiar prima ediţie a acestul Jocuri? „Păi s-au luat în consideraţie între alte argumente, spune, realizările noastre sportive. În timpul celor 22 de ani de independenţă Azerbaidjan a cucerit 26 de medalii olimpice la box, tir, judo, haltere şi lupte. În aceeaşi perioadă am câştigat aproape 200 de medalii, la sporturi olimpice, în competiţiile europene sau mondiale la care am luat parte. Şi nu trebuie să uitaţi că, graţie eforturilor noastre, oraşul Baku a găzduit începând din 2002 nu mai puţin de 36 de competiţii majore, de nivel european şi mondial, incluzând aici şi Cupa mondială FIFA la fotbal feminin sub 17 ani, Campionatul mondial de gimnastică ritmică pentru juniori în 2012, cel Mondial pentru senioare în 2014 şi multe alte asemenea... Oraşul Baku a devenit în ultimii ani un puternic centru european pentru Sport, Business, Turism şi Cultură. Baku este un oraş care iubeşte sportul şi suntem încântaţi că am fost aleşi pentru a organiza un eveniment care poate unifica continentul prin celebrarea sportului, având o asemenea importanţă pentru viitorul sportului european. Jocurile Europei pot reprezenta viitorul sportului în Azerbaidjan şi pot stabili ţara noastră drept un centru de excelenţă sportivă, ca şi crearea unei moşteniri durabile pentru generaţiile viitoare. Suntem ferm hotărâţi să dăm Europei un eveniment de care toţi europenii să fie mândri. De curând, în cadrul ceremoniei care a avut loc pentru a marca un an până la startul jocurilor, dl. Patrick Hickey, preşedintele EOC (Comitetul European Olimpic – n.a.), s-a declarat încântat de realizările noastre. Ne-a lăudat pentru munca depusă în ultimii doi ani şi s-a arătat optimist, spunând că ediţia inaugurală a Jocurilor Europei va fi remarcabilă din toate punctele de vedere. Investim foarte mult în facilităţile sportive construite special pentru prima ediţie a Jocurilor Europei, dar ele vor deveni după 2015 foarte bine venite pentru populaţia din Baku şi din Azerbaidjan, locuri pe care tinerii noştri vor putea practica diferite ramuri de sport. Sper să aveţi timp să ne vizitaţi anul viitor, pentru a vedea cu adevărat de ce suntem în stare!”

 

Investiţii masive în sport

 

Când îl întreb, fiindcă simt, dacă sportul a devenit cu adevărat o politică de stat în ţara sa, Azad Rahimov devine tranşant: „Azerbaidjan este o ţară cu o populaţie tânără, 66 la sută sunt oameni sub 35 de ani. Şi, care poate fi pasiunea unor oameni tineri? Evident, sportul – numărul 1. Unora le place să danseze, altora le place arta, pictura sau ştiinţele exacte, dar sportul este un fenomen de masă. Foarte mulţi dintre tinerii noştri sunt implicaţi în sport. Noi suntem de multă vreme interesaţi în a dezvolta baza materială a sportului. Am deschis deja 41 de centre olimpice, alte cinci se află în construcţie şi încă cinci în faza de proiectare. Vrem să avem câte un astfel de complex sportiv în fiecare oraş-centru de district. Acolo se pot duce tinerii pentru a face sport, totul le sta la dispoziţie în mod gratuit. Cele mai populare sporturi la noi sunt luptele, judo-ul, boxul, halterele şi gimnastică ritmică”.

 

Am putea să ştim cum arată un astfel de centru olimpic?, întreb. „Există un model prestabilit, spune Rahimov. O clădire găzduieşte spaţiile pentru lupte, judo, box; o a doua clădire este o sală având 1000-1100 de locuri, în care se poate juca volei, baschet, handbal, mini-fotbal; iar cea de-a treia e de fapt un bazin de înot având 25 de metri. În toate aceste centre am construit şi câte un hotel pentru sportivi, cu 30 până la 50 de locuri, iar în unele locuri există şi vile cu câteva camere. În aer liber avem de asemenea terenuri de fotbal, de baschet, volei şi tenis. Totul se întinde pe 5 hectare. Şi cât costă?, îndrăznesc. ”Între 10 şi 12 milioane de euro pentru fiecare, îmi răspunde. Aici se pot pregăti şi campioni, sportivii noştri de vârf, dar ţelul principal este utilizarea acestor centre pentru marea masă de tineri. Acolo există şi antrenori calificaţi, care pot face o selecţie a celor mai talentaţi dintre tinerii sportivi, cei care vor face parte din loturile naţionale, dar, încă o dată, scopul principal este legat de marea masă, de cei pe care dorim să-i aducem spre sport pentru sănătate, pentru întărirea naţiei. Din 10.000 de sportivi tineri poţi face poate un campion olimpic, şi acesta devine modelul de urmat, însă restul rămân la rândul lor cu obiceiul procedurilor care duc la întărirea sănătăţii. Acesta este câştigul cel mai mare”.

 

Discuţia noastră alunecă încet spre sportul azer. Dar şi spre banii pe care o ţară cu importante resurse de ţiţei şi gaze naturale îşi poate permite să-i investească în acest domeniu al vieţii sociale. Şi totuşi, cât de mulţi? „În bugetul naţional, Sportul, Turismul şi Politicile pentru tineret sunt împreună. Dar numai pentru Sport alocăm 9 milioane de euro anual, în afara investiţiilor din bazele despre care v-am vorbit. Aceştia sunt doar banii pentru a putea susţine participarea sportivilor azeri la competiţii, pentru pregătirea lor, pentru echipament, medicaţie şi aşa mai departe. În afara lor, federaţiile au propriilor lor bugete. Cea de fotbal, de exemplu, are un buget de vreo 15-20 de milioane anual, acoperit în totalitate de sponsori. Asta nu mă mai priveşte pe mine! Cei mai mari sponsori sunt companiile de petrol şi gaze naturale, cu SOCAR înaintea tuturor, care este o companie de stat, şi care sponsorizează fotbalul. Sigur, cea mai mare parte a bugetului naţional provine din petrol şi gaze naturale. Ţelul preşedintelui Aliyev este însă dezvoltarea sectorului non-petrolifer. Azerbaidjanul a fost cunoscut multă vreme ca o ţară cu agricultură dezvoltată. Îmi aduc aminte de timpurile în care trenuri interminabile duceau spre Rusia toate fructele şi legumele crescute în Azerbaidjan. Acest lucru nu se mai întâmplă de 22 de ani, dar Azerbaidjan a păstrat brand-ul; castraveţii şi roşiile din Azerbaidjan au cel mai bun gust din lume! Azi prinţul din Monaco şi şeicul din Dubai mănâncă roşii, castraveţi şi rodii numai din Azerbaidjan, iar lucrul acesta se ştie”. Şi eu, care credeam că la noi s-ar fi găsit cele mai gustoase roşii din lume...

 

Preşedintele ţării este şi preşedinte al Comitetului Olimpic! 

 

Un amănunt deosebit de interesant: preşedintele ţării, domnul Ilham Aliyev, este în acelaşi timp şi preşedinte al Comitetului Olimpic azer! Mă mir, dar Rahimov îmi explică: „Preşedintele Aliyev este singurul preşedinte de ţară din lume care a devenit preşedinte din postul de preşedinte al Comitetului Olimpic Naţional. Este preşedinte al Comitetului Olimpic din 1997 şi a devenit preşedintele Azerbaidjanului în 2003. El este  fiul liderului nostru naţional, Haydar Aliyev, a fost pentru o vreme preşedintele SOCAR şi a susţinut sportul dintotdeauna. Este de asemenea meritul său de a transforma oraşul Baku în această metropolă modernă, dinamică de astăzi”.

 

Cer încă o explicaţie pentru sprijinul pe care conducerea statului îl acordă sportului. „Când am cucerit independenţa, spune Rahimov, după ani de lupte şi suferinţă, oamenii erau derutaţi.  Nimic din ce fusese înainte nu mai exista, toate conexiunile de producţie cu fostul URSS erau defiinţate, iar sentimentul naţional trebuia clădit. Atunci liderul naţional Haydar Aliyev a preluat puterea, a oprit războiul şi a început să construiască o viaţă normală în ţară. Şi cum ar fi putut mai bine să implice generaţia tânără în această viaţă, în noua societate decât prin sport? Sănătatea populaţiei reprezintă viitorul, iar generaţia tânără poate creşte sănătoasă numai prin sport. Al doilea motiv a fost mândria naţională. Şi asta trece prin sport, crează fenomenul de mândrie socială pentru ţara de care aparţii. Când am obţinut medalii, oamenii au fost mândri pentru asemenea victorii. Pentru o naţiune tânără, pentru generaţia tânără care ne înconjoară, sentimentul mândriei naţionale este foarte important. Când se cîştigă o medalie olimpică şi steagul este înălţat, oamenii sunt fericiţi... Nu vă puteţi imagina ce s-a petrecut la Baku atunci când Azerbaidjan a cîştigat locul I la Concursul Eurovision de la Dusseldorf! Mii de oameni au ieşit în stradă cu steaguri la 3 dimineaţa, erau fericiţi şi mândri că Azerbaidjan a ocupat primul loc. Sentimentul că, iată, suntem o naţiune şi că putem învinge, putem cîştiga!”

Azerbaidjan este într-adevăr o experienţă remarcabilă pentru sportul mondial. Iar apropiatele Jocuri ale Europei pot deveni o competiţie succes. De luat aminte.

 

Chenar

Jocurile Europei au fost create în anul 2012, iar pe data de 9 decembrie 2012, în cadrul Adunării Generale a EOC, 84 la sută dintre Comitetele Naţionale Olimpice (CNO) prezente la întrunire au votat ca prima ediţie a competiţiei să fie gazduită de localitatea Baku.

Flacăra Speranţei Special Olympics s-a aprins la Craiova

 

Peste 300 de copii și tineri cu dizabilități intelectuale din toată țara au concurat timp de 6 zile la Jocurile Naționale Special Olympics din Craiova. Cu acest prilej, în Piaţa „Mihai Viteazul” din oraş a fost aprinsă Flacăra Speranței, echivalent al flăcării olimpice. Această acţiune a reprezintat o mişcare de susţinere a integrării prin sport a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale, a tinerilor cu IQ sub 70, performanţa sportivă nefiind obiectivul major al Special Olympics, ci menţinerea şi revigorarea stării de sănătate a acestor tineri.

 

Sport, forum familial şi evaluări medicale

 

Sportivii, reprezentând 44 de delegații, s-au întrecut la atletism (alergare 25 și 50 de metri şi săritura în lungime), bocce, badminton și înot. Competițiile s-au desfășurat pe Stadionul “Ion Oblemenco”, în Sala Polivalentă sau în sălile de sport ale Facultății de Educație Fizică și Sport. Ei au fost însoțiți de 123 de membri de familie si 52 de antrenori/profesori.  La “Forumul Familiilor”, un seminar interactiv care a cuprins prezentări și discuții pe teme de sănătate, s-au abordat teme precum “Intervenții psiho-emoționale”, “Rolul terapiilor complementare în dezvoltarea armonioasă a copiilor cu dizabilități” sau “Cum gestionam emoțiile în familie”. Toţi concurenţii la Jocurile Special Olympics au fost evaluaţi de către medici specialişti voluntari, iar cei care au fost depistaţi cu probleme grave de sănătate vor fi îndrumaţi către clinici speciale din ţară.

 

Anca Pătrăşcoiu, alături de copii

 

Fie că a fost vorba de copii şi tineri cu sindromul Down, paralizii cerebrale sau cu diverse tulburări din spectrul autismului, acţiunea Special Olympics le-a oferit acestora şansa să petreacă câteva zile împreună şi să dovedească tuturor ce sunt în stare. La competiţie a fost prezentă şi fosta campioana la nataţie Anca Pătrăşcoiu, cea care a cucerit prima medalie olimpică pentru înotul românesc, la 200 de metri spate. „Sfatul meu pentru toţi părinţii este să îşi sprijine copilul să facă lucruri care îi aduc fericirea pe chip. Copiii cu dizabilităţi intelectuale se bucură chiar şi atunci când se clasează pe ultimele locuri în competiţii. Pentru ei este mai important să fie înconjuraţi de dragoste, să fie aplaudaţi, să li se ofere şansa de a dovedi ceea ce pot“, a spus Anca Pătrăşcoiu.

 

Flacăra speranţei a fost purtată de Theo Matican

 

Flacăra Speranței a fost purtată de tânărul Theodor Matican, sportiv cu  şanse reale de medalie la Jocurile Paralimpice de la Rio. Datorită sportului, el a reuşit performanţe deosebite şi la şcoală, în ciuda paraliziei sale cerebrale. Theodor Matican a rostit jurământul Special Olympics: „Vreau să câştig, iar, dacă nu o să pot, vreau să fiu brav în încercarea mea!“. El a participat recent la Cupa Europei pentru sportivi cu dizabilități, în cadrul întrecerilor de ciclism, desfășurat la Vratna, Slovacia. Performanța lui Theo de la Cupa Europei i-a adus un număr de 11 puncte în clasamentul mondial UCI, urcând de pe locul 23 până pe poziția a 14-a, ierarhie ce contează pentru calificarea la Jocurile Paralimpice. ,,Theo s-a întors cu un rezultat foarte bun din Slovacia, de la Cupa Europei. El a obținut două locuri trei, în proba de contratimp individual și cea de șosea, acumulând astfel și 11 puncte UCI, care l-au propulsat pe locul 14 în clasamentul mondial, care ne dă mari speranţe că va obţine medalie şi la Rio”, a declarat Nicolae Plugaru, preşedintele FR Ciclism.

 

Bucuria acestor copii este molipsitoare

Acest tip de acţiune, pe lângă bucuria jocului pe care le-o oferă copiilor, are şi rol social, de-a lungul anilor, concurenţi cu dizabilităţi intelectuale reuşind să îşi găsească o slujbă.

„Am avut 300 de concurenţi minunaţi şi alţi 300 de copii şi tineri voluntari care au ales să petreacă câteva zile alături de cei cu dizabilităţi intelectuale. Bucuria concurenţilor este molipsitoare atunci când sunt strigaţi pe podium. Vezi lacrimi de fericire în ochii acestor copii, vezi cum, prin dans şi aplauze, îşi manifestă bucuria de a fi în centrul atenţiei“, a spus Cristian Ispas, directorul Fundaţiei Special Olympics România. În această competiţie nu performanţa contează, ci integrarea socială a acestor concurenţi, mesajul de alarmă că ei există, că trebuie sprijiniţi. „De-a lungul anilor, am reuşit să sprijim 50 de concurenţi cu dizabilităţi intelectuale să îşi găsească o slujbă. Este foarte important pentru toţi aceşti copii şi tineri să li se ofere şansa să fie independenţi. Mulţi dintre participanţi erau nişte copii atunci când s-au înscris pentru prima dată la aceste competiţii dedicate lor“, a încheiat Cristian Ispas.

TURISMUL ŞI SPORTUL

 

Dumitru Graur

            Există fără îndoială o mulţime de legături între turism şi activitatea sportivă. A face turism este prin el însuşi o noţiune apropiată sportului, mai cu seamă când vorbim despre turismul montan sau turismul de vacanţă.

            Aş împărţi în două categorii principale modul în care activitatea de turism se poate apropia de sport. În primul rând este ceea ce aş îndrăzni să numesc turismul de competiţie. Este vorba în mare de deplasarea diferitelor echipe, a suporterilor lor pentru participarea la diferite competiţii interne sau internaţionale, de regulă la meciuri de campionat. Aceşi sportivi şi aceşti „fani”, ca să folosesc o expresie cunoscută, trebuie să ajungă prin diferite mijloace de transport în oraşele de destinaţie, trebuie să doarmă şi să mănânce şi eventual să viziteze câteva locuri prin care să-şi înscrie în memorie prezenţa în acel oraş sau în acea ţară. Asemenea servicii sunt însă din păcate o raritate la noi în ţară, poate din cauza fondurilor destul de reduse de care pot dispune echipele, sportivii sau suporterii lor pentru asemenea deplasări, dar şi pentru că există prea puţin interes din partea firmelor de turism sau a organizaţiilor sportive locale.

În ce priveşte primirea turiştilor străini la noi, aici suntem foarte departe de alte ţări. Este adevărat că pentru a ne înscrie în circuitul internaţional al turismului sportiv ar trebui să devenim o destinaţie prin organizarea de mai multe competiţii sportive, pe diferite ramuri, aşa cum reuşesc să facă ţări având mult mai puţină tradiţie sportivă decât noi, dar care investesc enorm în imagine – precum Azerbaijanul, Turcia sau Turkmenistanul şi încă altele, ţări cu importante resurse financiare, care cer şi obţin tot mai multe competiţii internaţionale, unele de cel mai înalt nivel. O a doua subcategorie a turismului de competiţie ar fi legată de deplasările turiştilor români pentru a asista la mari evenimente sportive, cum ar Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale şi Europene pe diferite ramuri de sport - turismul sportiv extern, cu alte cuvinte. Aici este vorba exclusiv despre deplasări externe şi a existat o vreme în care firmele de turism se înghesuiau să ofere diferite pachete de servicii, incluzând bilete de avion, cazare, bilete de meci şi chiar excursii complementare pentru astfel de competiţii majore. Din păcate în ultimii ani asemenea servicii au devenit exclusiviste, fiind un apanaj strict al segmentului VIP.

Trecând acum la a doua mare categorie, numită „turismul recreativ”, aici există aproape o infinită conecţiune cu activităţile sportive. Dacă oamenii se deplasează în diferite staţiuni, la mare sau la munte, uneori în mici localităţi rurale, ei de multe ori o fac pentru a susţine o astfel de activitate fizică recreativă, cum ar fi (fără a fi exhautivi în exprimare): alpinism şi escaladă, orientare turistică (există chiar o federaţie de specialitate!), ciclism, ciclocros sau motocros, rafting pe cursuri rapide de apă, schi alpin sau schi fond-de promenadă (fiindcă există şi o astfel de îndeletnicire a sezonului de iarnă), pescuit sportiv, vânătoare sau pur şi simplu excursii montane. Aş mai putea adauga golful şi yahtingul, dacă ele n-ar fi legate aproape exclusiv de acelaşi segment VIP, din păcate extrem de redus la noi. Ei bine, toate aceste activităţi sportive, poate şi altele, se leagă perfect cu activitatea de turism – mai ales să în ţara noastră există condiţii de-a dreptul excepţionale pentru practicarea acestor sporturi recreative. Din păcate, agenţii de turism nu oferă decât prea rar asemenea oportunităţi turiştilor, mulţumindu-se, inclusiv în sistemul pensiunilor, cu încasarea costului cazării şi eventual al mesei pentru oaspeţii lor. Şi e păcat, din foarte multe puncte de vedere.

Nu vom încheia înainte de a aminti despre iniţiativa excepţională domnului Ovidiu Gîrbacea, proprietarul Complexului sportiv Cheile Grădiştei, lângă Moeciu-Bran, despre care revista Sport în România a scris în detaliu. Domnul Gîrbacea a izbutit să construiască prin mijloace proprii, pe lângă complexul turistic care îi aparţine (cu 700 de locuri de cazare!), un adevărat complex sportiv polivalent – cu pistă de biatlon, pârtie pentru schi alpin, terenuri pentru tenis, handbal, mini-fotbal, un teren de fotbal cu gazon, săli de forţă şi de antrenament pentru canotaj şi scrimă, iar în momentul de faţă încheie lucrările la o sală polivalentă cu 1.800 de locuri şi un teren de fotbal regulamentar acoperit cu iarbă articificială. Şi asta în vârful muntelui, la 1.300 metri altitudine, într-un peisaj de vis. Ovidiu Gîrbacea iubeşte desigur sportul, fiindcă l-a şi practicat atât ca sportiv de performanţă, cât şi ca antrenor de biatlon, având rezultate foarte bune. Numai că, dincolo de această dragoste faţă de sport, aici există totodată un calcul foarte eficient al investiţiei – şi anume ocuparea locurilor de cazare în majoritatea lunilor anului, dincolo de gradul obişnuit al ocupării cu turişti obişnuiţi. Este vorba cu alte cuvinte de o îmbinare excepţională a celor două activităţi, turismul şi sportul, care ar putea fi de natură de a da multor de gândit! El practică de altfel preţuri preferenţiale pentru sportivi şi toate aceste lucruri i-au permis să aibă aproape permanent ocupate hotelurile sale cu loturi întregi de sportivi aflaţi în cantonament, de la handbal şi scrimă, la fotbal, canotaj şi caiac-kanoe şi aşa mai departe. Este o experienţă inedită pentru turismul românesc şi tocmai de aceea merită a fi dată ca exemplu. Poate vor încerca şi alţii, în beneficiul comun al turismului şi sportului!

Iubitorii sportului au din nou motive de bucurie – a apărut numărul 11 al revistei de educaţie şi cultură “Sport în România”, pe luna august 2014. Din sumarul acestui număr spicuim:

Interviu cu Stere Halep, tatăl Simonei, jucătoarea de tenis nr. 2 WTA : „Copiii care ascultă de părinţi ajung mari în viaţă”. Interviul este realizat de Directorul revistei “Sport în România”, Dumitru Graur.

Articole despre:

– handbal: CM U 18, “Generaţia de aur sănătos”;

– scrimă: Dolniceanu, omul-sabie;

– triatlon – Vis la puterea a treia;

– rugby – Mister Succes: rugbist, actor de Holywood, specialist în muay-thai;

Reportaje despre:

– “Victor Ponta este un lider înnăscut”;

– Jocurile Olimpice – Speranţele României;

– handbal: Invazia jucătorilor străini ridică valoarea handbalului masculin românesc;

-atletism: Campioanele de la groapa cu nisip

-parkour: Un fenomen social

– box: Ploaia de steluţe

– Land of Fire pentru Jocurile Europei;

-Special Olympics: Flacăra Speranţei s-a aprins la Craiova;

– Baze sportive model: Chiajna renunţă la iarbă şi implementează modelul nordic

-Turismul şi sportul

-rugby: Doamnele balonului oval

Materiale din serialele:

– “Sportul sub comunism”: Teribila poveste a primului nostru medaliat la tir;

– “Sport şi sănătate”: Controlul apetitului;

– “Să învăţăm un sport”: Nobila artă, departe de a fi o luptă de stradă

– “Curiozităţi” – Baseball, un sport spectacol care face furori pe plajă; “Supremaţia Doamnelor”

011 Revista Sport în România Nr. 11 (Format Digital)

  • Cod produs: rev_sir_11
  • Valabilitate: In Stoc
  • 13.96RON

  • Fara TVA: 12.81RON

Tags: revista, sport in romania