biletul zilei cu meciuri din fotbal biletul zilei pariuri biletul zilei de azi
  • 018 Revista Sport în România Nr. 18 (Format Digital)

COSR

 

Forumul speranţei

 

Comitetul Olimpic şi Sportiv Român a organizat la finele lunii februarie o sesiune de comunicări la Cheile Grădiştei, sub denumirea generică „Sport Forum”. Peste 170 de participanţi, printre care 45 de conducători de federaţii naţionale, au făcut primii paşi spre cristalizarea Acordului Naţional pentru Sport, o idee generoasă, lansată de preşedintele COSR, Alin Petrache

 

Alexandru Enciu

 

Evenimentul lunii februarie în sportul românesc a fost indiscutabil sesiunea de comunicări organizată de Comitetul Olimpic şi Sportiv Român la Cheile Grădiştei, în zilele de 27 şi 28 februarie, sub denumirea generică ”Sport Forum”. Peste 170 de participanţi, printre care conducătorii a 45 de federaţii naţionale sportive, olimpice şi neolimpice, ca şi opt invitaţi de marcă de la structuri similare din Europa şi de la Asociaţia Comitetelor Olimpice Europene (EOC), s-au reunit la acest eveniment în care s-au pus bazele unui viitor mai bun pentru sportul românesc. Idealul s-a adunat cu toată convingerea sub puternicul substantiv ACORD, pe care Alin Petrache la reamintit în discursul său. Necesitatea acestui Acord Naţional pentru Sport a fost anunţată de preşedintele COSR pentru prima dată în noiembrie 2014, la o întâlnire a federaţiilor naţionale, găzduită de Complexul Olimpic Sydney 2000, de la Izvorani.

”Comitetul Olimpic şi Sportiv Român îşi asumă rolul de coordonator al activităţii sportive din ţara noastră, iar o astfel de întâlnire se justifică prin faptul că împreună putem centraliza informaţiile independente, le putem prelucra eficient, beneficiind de perspective obiective atât din partea celorlalte sporturi, cât şi din partea invitaţilor noştri, reprezentând autorităţile naţionale şi internaţionale. M-am străduit în răstimpul petrecut până acum în calitate de preşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, să acord fiecărei federaţii membre importanţa firească şi atenţia cuvenită. Am reţinut, şi aceasta nu doar din relatările reprezentanţilor, ci chiar din propriile mele vizite şi experienţe, care sunt probleme cu care vă confruntaţi, care vă sunt viziunile, ce ar trebui întreprins pentru optimizarea rezultatelor. Toate aceste concluzii, dacă le putem numi aşa, au constituit baza si legitimarea acestei întâlniri şi a Acordului Naţional pentru Sport de care are mare nevoie România”, a precizat Alin Petrache în discursul care a deschis Forumul de la Cheile Grădiştei.

 

”Să ne fixăm împreună un drum comun şi să-l vizualizăm”

 

Dar întâlnirea a fost mai mult decât atât, iar preşedintele COSR a ţinut să stabilească aceste coordonate încă din start: ”Conceptul Sport Forum este mai mult decât o întâlnire informală, care să schizeze un plan de acţiune. Ne-am propus împreună cu invitaţii noştri să vă oferim instrumentele atât pentru analiza corectă a propriei situaţii, cât şi pentru cristalizarea unor strategii pe termen mediu şi lung. Sport Forum îşi propune să vă aducă aproape specialişti care îşi vor expune experienţa corespunzătoare unor sectoare esenţiale în activitatea noastră, a tuturor. Se vor atinge subiecte legate de aportul şi suportul autorităţilor, de finanţare, sponsorizare, logistică specifică. Vom puncta împreună importanţa comunicării, a marketingului şi a evenimentelor în cadrul managementului sportiv.

După asimilarea sau actualizarea acestor noţiuni, vom putea să ne revizuim fiecare propriile strategii, generând astfel propuneri pertinente pentru viitorul Acord Naţional pentru Sport. Acest Acord trebuie să reflecte atât realitatea brută a sportului românesc de astăzi, cât şi perspectivele care ar putea căpăta un contur real, palpabil, odată cu implementarea strategiei propuse în acord.

Rolul nostru al tuturor, este acela de a ne fixa în aceste zile împreună un drum comun şi de a-l vizualiza, după toate sesiunile de formare prevăzute în program, realist. După aceasta începe abia primul pas, pentru că fiecare dintre voi, dintre noi, îşi va asuma parcurgerea sistematică, până la capăt, a acestuia”.

 

 

Gabi Szabo: ”O comunicare mai eficientă”

 

Evenimentul de la Cheile Grădiştei s-a bucurat de sprijinul celor mai importante organisme internaţionale, Comitetul Internaţional Olimpic şi Asociaţia Comitetelor Olimpice Europene, cât şi de suportul autorităţilor din România, la lucrările „Sport Forum” fiind prezentă şi Gabriela Szabo, ministrul Tineretului şi Sportului. Alin Petrache a ţinut să sublinieze acest aspect. ”Judecând după toţi cei care au onorat invitaţia Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, tind să cred că suntem investiţi cu o mare încredere, atât noi ca şi instituţie coordonatoare, cât şi dumneavoastră ca ansamblu al sportului românesc. Având alături Ministerul Tineretului şi Sportului şi reprezentanţi ai diferitelor nişe dedicate sau care se intersectează cu sportul, înseamnă că ne sunt garantate încrederea şi suportul la noi acasă.

Depinde de dumneavoastră să folosiţi tot ceea ce ne vor oferi următoarele trei zile în beneficiul disciplinei pe care o reprezentaţi, pentru ca apoi, în cristalizarea Acordului Naţional pentru Sport, să utilizaţi informaţiile şi abilităţile dumneavoastră în slujba unui scop mai mare – acela de a ajuta sportul românesc să îşi recapete faima mondială.

Beneficiile vor veni treptat, va fi necesară răbdare, muncă, determinare. Dar toate acestea sunt valorile pe care le reprezintă sportul în general, nu-i aşa? Sunt valori la care am aderat când ne-am ales acest domeniu şi pe care avem misiunea de a le sluji cu fiecare gând, cu orice intenţie, cu tot sufletul”, a încheiat şeful COSR cuvântul său de deschidere.

Gabriela Szabo a preluat ştafeta şi a marşat pe nevoia de comunicare: „Mă bucur pentru colaborarea extrem de eficientă din 2014 cu Comitetul Olimpic şi Sportiv Român şi cu toate federaţiile sportive. În anul preolimpic, această comunicare trebuie să fie mai eficientă şi mai intensă. Ministerul Tineretului şi Sportului îşi propune să ofere pârghii de dialog interinstituţional, scopul nostru comun fiind relansarea sportului în Romania”.



Discurs impresionant a lui Florin Bercean

 

Au urmat două zile de pline, în care 20 de vorbitori au ţinut prelegeri pe diferite domenii, de la management, marketing, finanţare în sport, tehnici de pregătire sportivă şi anti-doping, până la social media şi comunicare în mişcarea sportivă.

Unul dintre cele mai impresionante discursuri l-a ţinut Florin Bercean, antrenorul lotului olimpic feminin de judo. Reputatul tehnician care a adus primul aur olimpic din istoria acestei discipline în România (Alina Dumitru, Beijing) a vorbit despre rolul antrenorului în obţinerea marii performanţe. Florin Bercean şi-a pregătit câteva idei pe o hârtie, însă a ales să discute liber, punând pe tapet reperele propriei cariere sportive. De la începuturile pline de neajunsuri şi incertitudini, cu nopţi nedormite, până la momentul actual, în care are deja în pregătire sportive pentru Jocurile Olimpice din 2024! Asistenţa, formată din mari campioni şi conducători de federaţii, s-a ridicat la final în picioare pentru a-l răsplăti aşa cum se cuvine pe unul dintre cei mai mari antrenori din istoria sportului românesc.

Unul dintre speakerii primei zile a fost şi preşedintele Rugby Europe, membru al Comitetului Internaţional Olimpic şi fost preşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, Octavian Morariu. Acesta a dezvoltat pe marginea celor 40 de recomandări ale Agendei Olimpice 2020, asimilând acest mod de lucru conceptului de „unitate în diversitate”, atât de necesar în lumea sportivă şi bine pus în evidenţă de întâlnirea organizată de COSR.

 

Cristian Birta: ”Federaţiile sunt ale românilor”

 

Vali Tomescu, antrenorul de atletism alături de care Constantina Diţă a cucerit primul titlu olimpic la maraton din istoria atletismului românesc, Beijing 2008, a vorbit despre adaptarea la condiţiile de stress în perspectiva pregătirii pentru Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, din 2016, iar după el, profesorul universitar Pierre de Hillerin, doctor cercetător în ştiinţa sportului, a abordat subiectul pe care-l stăpâneşte cel mai bine: importanţa cercetării în sportul de performanţă. Bine primite au fost şi discursurile ţinute de Bobby Durbac, managerul general al Durby Sports Marketing („Sponsorizări şi metodele de obţinerea lor”), Lucian Lorin, coordonatorul marketing, comunicare şi evenimente din cadrul COSR („Uneltele specifice de comunicare şi marketing cu aplicabilitate în 2015, în sportul românesc”) şi Eduard Novak, ciclistul care a cucerit prima medalie pentru România la Jocurile Paralimpice, la Londra, în 2012 („Modelul paralimpic al sportivului”). Frunţile s-au descreţit însă atunci când la pupitru a trecut Cristian ”China” Birta, cel mai cunoscut blogger din România. Într-un limbaj specific (de social-media), ”Chinezu’” a filtrat sportul prin sita personală. Una dintre cugetări a postat-o deja pe site-ul său (cristianchinabirta.ro) şi sună astfel: ”Orice federaţie, după puţinele mele puteri de înţelegere a fenomenului, desigur, îşi desfăşoară activitatea pentru români. Da, pentru români. Dacă vreţi vă şi desenez, ca să înţelegeţi mai bine. Iar aceşti români (care, apropo, şi plătesc din buzunarul lor ca să funcţioneze aceste federaţii) au dreptul la a fi informaţi ce a făcut orice federaţie pentru ei, din banii lor. Iar asta nu se face dând pe fax un comunicat de presă sec şi de parcă ai anunţa că ai în stoc un jigleur multifresonat cu injecţie introgrizogrefă şi crezând astfel că ţi-ai făcut treaba. Tu, ca federaţie, ai datoria să te duci acolo unde sunt românii şi să le zici ”uite ce am făcut eu pentru voi, cum vi se pare?” şi ţi-i asumi pe aceşti români ca un partener de dialog. Orice federaţia care nici măcar nu încearcă să facă asta este, în ochii mei, o federaţie în plus în ţara asta”.

 

 

 

 

George Boroi: ”Un forum al bucuriei”

 

La final, părerea unanimă a fost că reuniunea de la Cheile Grădiştei a fost o reuşită nu numai pentru că toţi cei prezenţi au avut câte ceva de învăţat din experienţele împărtăşite în plen de vorbitori, dar şi pentru că „Sport Forum” le-a dat posibilitatea conducătorilor sportului românesc să petreacă împreună câteva zile minunate, într-un cadru de vis.

 

George Boroi, comandantul Clubului Sportiv al Armatei Steaua, a sintetizat în câteva fraze atmosfera de la Cheile Grădiştei: “Nu s-a mai întâmplat de mult aşa ceva şi a fost o bucurie că atâţia prieteni dragi ne-am adunat în acelaşi loc, după foarte multă vreme. Pe majoritatea participanţilor îi cunosc de-o viaţă, dar am avut plăcerea să pot sta de vorbă şi să cunosc mai bine preşedinţi de federaţii pe care îi ştiam doar din vedere. La astfel de reuniuni oamenii vorbesc deschis atât depre problemele lor, cât şi despre reuşite, iar marele câştig este legătura puternică inter-umană care se creează”.

Interviu cu Răzvan Burleanu – preşedintele F. R. Fotbal


ZIUA DE MUNCĂ A PREŞEDINTELUI ESTE DE LUNI PÂNĂ DUMINICĂ !

 

Dumitru Graur: Domnule Burleanu, pe 5 martie s-a împlinit un an de zile de când aţi fost ales noul preşedinte al FRF. Gândind retrospectiv, credeţi că aţi fi câştigat şi dacă putea candida Gică Popescu? Dacă da, pe ce vă bazaţi?

Răzvan Burleanu: Răspunsul este unul ferm şi anume că da. Sunt sigur că aş fi câştigat alegerile şi altfel – şi acest lucru îl pot spune fără să fiu considerat o persoană orgolioasă, care nu are simţul măsurii. Mă refer la faptul că am reuşit la vremea respectivă să ajung să mă întâlnescu cu aproape toţi membri afiliaţi, în mod individual. Şi cunoşteam foarte bine, aşa cum ştiu şi astăzi, nevoile oamenilor din teritoriu şi implicit, ceea ce am promis la vremea respectivă că o să se facă – cred că vom discuta desigur şi în timpul întâlnirii de astăzi – s-a şi îndeplinit. Ceea ce se putea face practic în douăsprezece luni...

- Sigur, vom intra în detalii.

- Cu siguranţă că altfel ar fi fost alcătuită majoritatea cu care se putea câştiga, poate scorul ar fi fost mai strâns, dar ceea ce contează este programul, adică proiectul acesta amplu pe care noi l-am început. Şi când mă refer la „noi”, mă refer la întreg noul management al Federaţiei Române de Fotbal. Şi aşa cum sunt în momentul de faţă semnalele din partea membrilor afiliaţi, din partea partenerilor federaţiei, mă determină să fiu foarte încrezător în parcursul pe care federaţia şi fotbalul românesc îl vor avea. Atât pe termen mediu, cât şi pe termen lung.

- Este binecunoscută teoria după care un conducător al fotbalului românesc trebuie să fi dat mai întâi cu piciorul în minge ca să poată înţelege fenomenul! Dvs. aţi dat cu piciorul în minge?! Mai jucaţi şi astăzi câte o „miuţă”?

- Păi, de la 2-3 ani sunt nelipsit de pe terenul de fotbal. Tatăl meu, fost fotbalist, cunoscut ca Gică Burleanu, este cel care m-a dus prima dată la antrenamentele lui, la Bacău, unde noi ne-am mutat când eu aveam un an de zile. Nu mai spun despre parcarea din faţa blocului, unde astăzi sunt numai maşini, acolo unde eram nelipsit împreună cu colegii de vârstă. Apoi, de la vârsta de 7 ani am început să joc în echipe organizate, la Centrul de copii al clubului băcăuan, unul foarte bine organizat pentru vremea aceea. Acolo l-am avut antrenor, cred că vreo 4 ani de zile, pe Costică Anghelache, fostul profesor de golf al Regelui Mihai, un mare căutător şi şlefuitor de talente. A fost o persoană care m-a marcat profund, în sensul că am fost obişnuit cu seriozitatea, cu rigurozitatea muncii pe teren. L-am revăzut acum vreo 11 luni şi şi-a adus aminte de când mă avea elev. A trecut de 90 de ani. Dedicarea şi profesionalismul lui nu le-am mai întâlnit apoi, la niciunul dintre antrenorii pe care i-am avut până la vârsta de 19 ani, când am încheiat junioratul şi fotbalul.

- Deci, aveţi aşadar un „back-ground” în fotbal.

- Este cunoscută de asemenea perioada în care am activat ca arbitru de fotbal în judeţul Bacău. Dar deciziile pe care le-am luat la vârsta de 19 ani m-au îndepărat temporar de fotbal. În ce priveşte „miuţele”, la federaţie avem în programul săptămânal o astfel de activitate colectivă, însă mai mereu suntem nevoiţi să o amânăm din lipsă de timp.

- Ce aţi moştenit de la Gică Burleanu?!

- (face o pauză) Da... Am nevoie de câteva momente pentru a sintetiza. Fiindcă sunt foarte multe momente care ne leagă. Este persoana care m-a influenţat decisiv în ce priveşte parcursul meu sportiv. Determinarea, ambiţia pe care le-am văzut la el pe când încă juca în prima divizie, pe mine mă motivau să mă pregătesc suplimentar. Fie că rămâneam după antrenament, fie că mai făceam şi un al doilea antrenament de unul singur, alergări din cartierul în care părinţii mei locuiesc şi astăzi până la stadion şi înapoi.

- Îndrăznesc să spun că sunteţi foarte, foarte deosebit de tatăl dvs.!

- Nu, cred că el a fost foarte deosebit. Şi mă refer aici la faptul că a avut această capacitate de a lupta foarte mult cu un sistem, pe care-l cunoaştem aşa cum a fost înainte de Revoluţie şi cu toate acestea să reuşească! Cam acestea sunt elementele care m-au influenţat foarte mult în adolescenţă şi bineînţeles mama, Natalia, care la un moment dat a luat decizia de a-şi întrerupe cariera pentru a avea grijă de cei doi copii, de mine şi de fratele meu, Cosmin, mai mic cu 5 ani decât mine. Iar asta s-a văzut în viaţa noastră!     

Proiecţia financiară este ca în 2016 să intrăm pe surplus!

- Se poate face acum, după un an de zile, un prim bilanţ al activităţii dvs., sau credeţi că este prea devreme pentru lucrul acesta?

- Deşi calendaristic ne aflăm la finalul primului an de mandat, în aceleaşi timp pot spune că nu mi-am dedicat special timp pentru a face o cuantificare a realizărilor din această perioadă. În mod cert am fost şi sunt interesat mai mult de direcţia şi de ritmul în care federaţia funcţionează. Dar putem scoate în evidenţă câte ceva...

- Cred însă că, pentru început, ar trebui să ne descrieţi ce aţi găsit la federaţie?

- (pauză) Bun, pot să vă spun că ceea ce ne-a consumat foarte multă energie, şi mă refer aici şi la timp şi la resurse umane, a fost să blocăm scurgerea de resurse din federaţie pentru cheltuieli şi pe diferite aspecte deloc importante pentru noi. Asta presupune o implicare profundă în ce priveşte eficientizarea activităţii la nivel de federaţie, inclusiv cea financiară. Ştim cu toţii că în ultimii ani federaţia a fost permanent pe un deficit de două, trei, patru milioane de euro. Dar pot să vă spun că în 2015, cel puţin după proiecţia noastră financiară, o să închidem anul cu un deficit de numai 500.000 euro. Deci, ca să înţelegeţi, când am venit am găsit aici un deficit de 4,8 milioane de euro...

- Eu am citit undeva că Mircea Sandu a spus că v-a lăsat în cont 5 milioane de euro!

- Şi are dreptate! Dar, pe de o parte, ai 5 milioane de euro în conturi, dar pe de altă parte ai deja contracte asumate de 4,8 milioane... Noi am reuşit să reducem din acest deficit, iar 4,5 milioane au fost în conturi la finalul anului 2014. Bugetul cu care lucrăm în anul 2015 este 15 milioane de euro. Deci vom avea venituri de 15 milioane de euro! Probabil că federaţia ar fi intrat în faliment, dacă nu interveneam în ce presupune managementul federaţiei, eficientizarea costurilor, să nu mai aruncăm bani pe fereastră şi implicit să schimbăm percepţia despre ea. Federaţia era într-o zonă gri, tocmai pentru că îşi pierduse credibilitatea în rândul oamenilor de business şi în rândul suporterilor români. Asta este moştenirea. Federaţia avea de şapte ani de zile un contract cu o firmă (SEG – n.n.) care pur şi simplu îţi interzicea să iei măcar legătura cu vreun sponsor şi comisiona tot ce se vindea. La sfârşitul anului 2014 federaţia mai avea zero sponsori! Am renunţat la acel contract, şi am anunţat deja la începutul anului restabilirea relaţiei de colaborare cu Bergenbier, după doar două săptămâni de discuţii – şi pe sume mult mai mari decât erau în trecut, fiindcă toţi banii intră astăzi la federaţie! -, dar vă anunţ că mai semnăm cel puţin încă două contracte până la sfârşitul lunii martie. Între care şi cel cu sponsorul principal al echipei naţionale...

- Care va fi acela?

- Deocamdată nu vă pot spune. Dar să continuăm. Cum spuneam, Adunarea Generală din 5 martie anul trecut, înainte să fiu eu ales, a votat un deficit de 4,8 milioane de euro. Trebuia să te gândeşti la vremea respectivă să nu bugetezi un  asemenea deficit. Sau, să ai capacitatea să îl acoperi de undeva, ceea ce nu era deloc cazul. Noi, în 2015 venim cu un deficit maxim de 500.000 de euro, iar din 2016 intrăm pe surplus financiar. Bani care se vor regăsi în fotbalul românesc.

- Mai ales dacă ne vom califica la Campionatul European...

- Dacă ne vom califica, şi federaţia are de câştigat din punct de vedere financiar. Lucrurile sunt de fapt foarte simple, fiindcă noi avem de recuperat probabil în 2015 vreo 4,3 milioane de euro. Şi-i vom recupera. Am schimbat furnizorii federaţiei şi am avut surpriza să constatăm că foarte multe lucruri costă doar o treime din ceea ce se plătea! Personal conduc grupul de lucru de eficientizare a cheltuielilor, facem licitaţii pe orice achiziţie, iar pe de altă parte trebuie să-ţi creşti veniturile. Din ce? Ticketing – suma va fi mult mai mare, fiindcă nu mai vindem bilete pe sub mână -, apoi merchandizing, ceea ce federaţia nu a făcut niciodată în trecut, nu prea aveai de unde să îţi cumperi un tricou al echipei naţionale, mai ales dacă aveai un copil puteai să uiţi de asta, şi zona de sponsorship, de asemenea foarte importantă.  

- În ce priveşte oamenii, se impuneau schimbări la federaţie?

- Absolut. Toate aceste lucruri nici nu poţi să te gândeşti că ele s-ar fi putut derula altfel. Şi vă spun, ritmul în care federaţia a intrat în toată această perioadă, un ritm foarte susţinut, necesita toate schimbările pe care le-am făcut.

- Erau oameni învechiţi, prizonieri ai unor vechi metehne birocratice?

- Federaţia a fost o organizaţie prăfuită. Şi îmi asum responsabilitatea acestor cuvinte. Dar, dacă vreţi o comparaţie, pot spune că federaţia a funcţionat în toată acestă perioadă de timp de după Revoluţie asemenea companiilor de stat. Aşa cum au fost Oltchim, CFR Marfă, Hidroelectrica şi putem să continuăm la nesfârşit... Din punctul meu de vedere, federaţia era ultima instituţie nereformată, nemodernizată. Ne-updatată la ceea ce solicită piaţa astăzi. Aici includ modelele, care pentru noi reprezintă UEFA şi câteva federaţii occidentale, cum e cea germană, cea olandeză, în ce priveşte zona de performanţa sportivă şi federaţia daneză, în ceea ce priveşte dezvoltarea fotbalului de bază, cel pentru copii şi tineri. 

- Aţi foarte des acuzat că n-aţi bătut din palme. Că la federaţie nu se întâmplă nimic!

- Dacă aş putea, mi-aş dori să joc rolul uni vrăjitor care bate din palme şi se împlineşte orice dorinţă. La federaţie lucrează acum mulţi oameni tineri, dar să ştiţi că nu aceasta este principala lor calitate, atributul prin care ar trebui să-i definim pe toţi colegii mei, ci competenţa lor. Şi sunt competenţe deja validate de piaţă, foarte mulţi dintre ei vin din mediul privat şi ni s-au alăturat, alţii vin din zona instituţiilor publice şi, bineînţeles, sunt şi foştii jucători care au venit şi sunt alături de noi în acest parcurs. Mă refer inclusiv la departamente noi pe care federaţia şi le-a asumat. Avem azi un departament comercial, este pentru prima oară în istoria federaţiei când avem un departament comercial în interiorul federaţiei. Ne-am asumat astfel ca toate resursele să nu mai fie pierdute prin intermediul diferitelor firme, cum li se mai spune de tip „căpuşe”. Toate resursele rămân astfel la dispoziţia federaţiei şi a membrilor afiliaţi. De asemenea, regăsim în cadrul federaţiei un departament de marketing, absolut inevitabil unei federaţii sportive în zilele noastre, ca şi cluburilor de fotbal. Există şi un departament de atragere de fonduri europene, pentru programe şi proiecte europene; federaţia deja a semnat contracte în acest sens şi în 2015 se vor crea astfel 30 de locuri noi de muncă. Este vorba despre o întreprindere socială la Bucureşti, pentru a produce tot ce înseamnă materiale cu sigla federaţiei – eşarfe, fulare, steguleţe etc. –, iar aici vom angaja cu precădere persoane cu dizabilităţi. Cel de-al doilea proiect, ca urmare a faptul că anul acesta deschidem la Timişoara primul Centru regional de excelenţă şi ne interesează ca acolo unde mergem să ne implicăm în comunitate, vom amenaja o mini-bază sportivă, unde de asemenea vom crea aproximativ 15 noi locuri de muncă. Şi pot să continuu cu lista noilor departamente: de exemplu un departament medical, pentru prima dată în istoria federaţiei. Sau despre instituţia „team-managerilor”, creată pentru a elibera complet antrenorii de lot de problemele organizatorice, rezervări de bilete de avion, echipament, hotel şi aşa mai departe. Să rămână focusaţi doar pe pregătirea echipei şi pe jucători. Dar să nu vă închipuiţi că aceşti „team-manageri” ai loturilor naţionale sunt persoane nou angajate, nu sunt decât salariaţi de-ai noştri, în special cei de la Comunicare şi cei din zona Administrativă, care au primit sarcini în plus!

Obiectiv: calificarea la următoarele 3 turnee finale

- Bun, şi acum care credeţi că ar fi principalele dvs. realizări de cînd aţi devenit preşedinte?

- Cum spuneam, nu am alocat timp pentru a face un bilanţ. Dar ceea ce pot să vă spun astăzi este că avem aproape 100 de acţiuni implementate în această perioadă de timp, care au produs rezultate bune şi foarte bune. Există o strategie de dezvoltare a fotbalului pe termen mediu şi lung. Deloc întâmplător, la finalul acestei săptămâni vom trimite tuturor membrilor afiliaţi, o vom şi publica, strategia Federaţiei Române de Fotbal pentru următorii 5 ani, 2015-2020. Este iarăşi un demers în premieră pentru fotbalul românesc. Este un document care cuprinde toate obiectivele strategice pentru aceşti 5 ani şi obiectivele specifice ale fiecărui obiectiv strategic pe care ni le asumăm.

- Care sunt aceste obiective?

- Primul obiectiv şi cel mai important pe care ni l-am asumat este ca România să se califice la următoarele trei turnee finale: Campionatul european 2016, Mondialul 2018 şi Europeanul din 2020. De ce? Fiindcă în 2020, atunci când ne şi închidem cu strategia, organizăm cele patru meciuri din cadrul Campionatului european de fotbal, ediţie aniversară, 13 ţări organizatoare şi România între ele! Ca să îndeplinim acest obiectiv, vom avea desigur nevoie de alte obiective intermediare pe care trebuie să le realizăm. Inclusiv performanţa în modalităţile de pregătire. Cum astăzi se pot regăsi la nivelul echipelor naţionale, un interes deosebit. Mă voi reîntoarce la acest subiect. Pe de altă parte în ce priveşte obiectivele noastre, mă refer la dezvoltarea fotbalului, şi aici avem proiectul „Fotbal pentru toţi”...

- Ce înseamnă asta?

- Păi, în momentul de faţă, media europeană în ce priveşte numărul de practicanţi ai fotbalului, sub toate formele sale, este de 2,7 la sută din populaţia ţărilor respective. În România, suntem la indicatorul de 0,5 la sută. Am chiar aici, în faţă, cifrele. Avem exact 108,416 jucători de fotbal legitimaţi, cu vizele la zi. Extrem de puţin. Şi atunci, ce ne asumăm noi? Ne asumăm ca până în 2020 să creştem de cel puţin 3 ori! Pentru asta, ce facem? În două, trei săptămâni vom demara cel mai amplu proiect competiţional: de la copii de grădiniţă, persoane cu disabilităţi, până la pensionari. În două etape, proiecte pe care le demarăm în 2015, proiecte care vor începe în 2016. Şi ăsta e un proiect foarte important pe care ni-l asumăm. De ce? Fiindcă în primul rând avem o diferenţă foarte mare de media europeană, şi în acelaşi timp exista o diferenţă foarte mare faţă de ţările pe care ni le-am fixat ca modele: în Olanda o să găsim un indicator de 7,2 la sută din populaţie. Deci, trebuie să dezvoltăm această zonă! Un al treilea obiectiv strategic pe care ni-l asumăm face referire la transformarea federaţiei într-o organizaţie suport pentru performanţă. Vom crea o şcoală de management sportiv, vom introduce conceptul de preşedinte-manager pentru cluburi. Ne asumăm de asemenea dezvoltarea şcolii de antrenori, cu o prezenţă mult mai activă la nivel regional, cursuri pe care poţi să le faci şi la distanţă, astfel încât, tu ca federaţie, să fii cât mai aproape de antrenor. Este o provocare pentru fotbalul românesc, care duce lipsă de antrenori buni. În acelaşi timp ne aflăm într-un cer vicios: pe de o parte ai fonduri foarte scăzute la cluburi, ca nivel de salarizare, pe de altă parte nu ai o updatare la ce înseamnă în momentul de faţă fotbalul european. Inclusiv acces la noile tehnologii. Nu poţi să vorbeşte de acces la noile tehnologii, atâta timp cât ai un salariu de 800-900 de lei pe lună, şi poate câteodată nici banii aceia nu ţi iei! Atunci, ca federaţie, trebuie să venim şi să rezolvăm, pe cât posibil şi să încercăm să reglementăm aceste lucruri. Fiindcă viitorul, şi aceste campanii de calificare la care vrem să fim prezenţi, trebuie să devină predictibile. Dacă dorim să ne calificăm în 2020 trebuia să ne fi apucat de muncă în urmă cu 5-10 ani...

- Calificările, deci, să devină predictibile şi nu întâmplătoare, ca până acum. Cred că aţi spus deja trei dintre obiectivele dvs.

- Da, al patrulea obiectiv este cel de dezvoltare a fotbalului feminin şi a fotbalului în sală, componente foarte importante pentru fenomenul fotbalistic la nivel european. Iar al cincilea obiectiv strategic face referire la creşterea vizibilităţii şi atractivităţii fotbalului. Inclusiv, aici vom prezenta cred în maxim trei, patru săptămâni un nou proiect de Cupa României. Până nu demult FRF a lucrat cu o agenţie prin încrediţare directă (aceeaşi SEG – n.n.), dar de acum înainte vrem să facem mai întâi o licitaţie, să vedem cu cine de asociem, mai ales că vorbim despre un contract foarte important. Nu vrem să facem rabat cu alte cuvinte de la cinste, corectitudine, transparenţă şi, repet, noi ca federaţie avem această obligaţie de a crea o organizaţie model. Atât pentru organizaţia în sine, cât şi pentru cluburi, membrii afiliaţi ai federaţiei, astfel încât fiecare să găsească la nivel de federaţie acel partener suport pe care şi-l doreşte.  

Percepţia de neîncredere a fost dominantă

- După alegerea dvs. s-a produs o stranie reacţie în cvasi-majoritatea presei sportive româneşti. Uitând subit cei 24 de ani în care l-au contestat vehement pe preşedintele Sandu, destul de mulţi dintre colegii noştri de breaslă au început să va atace, contestând aproape fiecare mişcare pe care aţi făcut-o şi compătimindu-l pe Mircea Sandu! Aveţi o explicaţie pentru asta?

- Nu am. Şi nici nu aş fi foarte interesat s-o am, mai ales că eu cred că vinovaţi am fost noi! Şi de ce spun asta? Fiindcă poate nu am comunicat cum trebuie şi, în momentul în care eşti foarte preocupat în ce priveşte funcţionarea federaţiei, când vezi că ai foarte multe lucruri de făcut –vă spun că am făcut aproape 100 de acţiuni care şi-au arătat roadele –, am dat probabil prea puţină importanţă comunicării. Pe de o parte, iar eu îmi însuşesc acest lucru. Pe de alta, am fost nevoiţi să schimbăm o percepţie a federaţiei şi a preşedintelui federaţiei, aşa cum erau înţelese aceste noţiuni. În mod cert, acum vedem principii, vedem valori, vedem claritate în ce susţinem. Deci, ne stabilim obiective, avem obiective specifice pe fiecare obiectiv în parte, avem plan de acţiuni, astfel încât fiecare reprezentant al presei, sau membru afliliat ori simplu iubitor al fotbalului, va putea să vadă foarte bine ce facem. Şi poate, în acelaşi timp, exista percepţia de neîncredere în conducătorul unui astfel de organizaţii, erai cam dus cu preşul şi desigur ne-a luat timp ca să schimbăm această impresie.    

- Cum arată o zi de muncă a noului preşedinte FRF?

- (se amuză) De luni până duminică, se poate spune şi aşa! În primul rând, sunt cel puţin 10 ore de muncă pe zi, dar n-aş vrea să se înţeleagă că după zece ore mi-am dat jos cămaşa şi cravata şi nu mai sunt preşedinte! Inclusiv când ajung acasă, tot muncă se numeşte, ai mail-uri cu colegii, ai foarte multe lucruri de gândit pentru a doua zi, astfel încât trebuie să fii permanent conectat. E o activitate executivă, care îţi ia tot timpul şi toată energia. Este şi motivul pentru care rareori, chiar dacă noi ne-am planificat aici intern, ajungem să mergem măcar o dată pe săptămână la fotbal, la „miuţele” de care aţi întrebat la început. Sunt o persoană care mă implic în toată activitatea federaţiei, controlez totul, fiindcă ăsta este rolul unui manager şi mă asigur că suntem pe direcţia cea bună.

- Unde se situează, după părerea dvs., fotbalul românesc în momentul de faţă?

- Păi, fotbalul românesc, la fel ca şi întreg sportul românesc nu poate fi diferit de societatea în care se dezvoltă. Altfel spus, urmează acelaşi trend. Noi, ce ne asumăm aici, la nivel de federaţie, este să putem să creăm un alt model, să putem să contribuim la un alt proiect de ţară, prin care să demonstrăm că o organizaţie sportivă îşi poate schimba imaginea, îşi poate asuma şi performanţe sportive şi performanţe instituţionale şi împreună cu partenerii săi să poată să implementeze toate aceste lucruri. Şi aşa cum le vedem la începutul acestui an, vedem foarte mulţi parteneri care ni s-au alăturat. Şi aici mă refer în primul rând la mediul de business, iar până la primul meci al echipei naţionale, pe 29 martie, vom mai semna încă cel puţin două contracte, astfel încât să ne ţinem de cifrele şi de targeturile financiare pe care ni le-am asumat.

- Am să fiu mai exact: cât de mult vă îngrijorează situaţia de criză în care se află o mulţime dintre cluburile noastre divizionare; echipe în insolvenţă, jucători neplătiţi cu lunile, patroni la puşcărie, echipe desfiinţate, stadioane mai mult goale şi aşa mai departe...

- În mod cert, situaţia este îngrijorătoare şi scoate în evidenţă mai multe aspecte. Pe de-o parte, în toată această perioadă de timp de 24 de ani („domnia” lui Mircea Sandu – n.n.), federaţia nu a intervenit în ce priveşte zona de politici publice, zona de legislaţie. Pentru că până la urmă avem şi o problemă de fiscalitate în zona sportivă. Nu ai un cadru propice sponsorizărilor, nu ai infrastructura sportivă necesară... De exemplu, noi ca federaţie ne asumăm ca în următorii 5 ani să creştem de trei ori numărul practicanţilor, dar dacă rămânem cu actuala infrastructură nu o să avem unde! Cu alte cuvinte, trag un semnal de alarmă. Fiindcă, pe de o parte astăzi parcările sunt pline de maşini, curţile şcolilor sunt închise în week-end, aşa e şi cea la care am făcut eu şcoala. Ştiu că proiecte guvernamentale există în această zonă, însă depinde foarte mult de cei care trebuie să le implementeze. Revenind, da, situaţia este una îngrijorătoare şi, vă spun ceva: după primele trei luni la federaţie am vrut să renunţ!

- Ee?! De ce?

- Pe de o parte, fiindcă eram atacat în mod nejustificat, incorect. Vreau să fiu încă o dată clar: sunt o persoană care mi-am asumat o serie de principii, valori de corectitudine, iar când vezi că eşti atacat în mod total artificial şi vezi totodată care e harta de interese din partea celor care te atacă, ori renunţi, ori te reîncarci şi spui: trebuie să continuu! Pe de altă parte, văzând cât de amplu este acest proiect pe care am început să-l implementăm, ar fi fost un act iresponsabil de a renunţa. Astfel încât astăzi, la un an de zile, pot să vă spun că am aceeaşi dedicare, am aceeaşi dorinţă de a continua. Mai ales că semnalele sunt pozitive, atât de la nivel naţional, cât şi de la nivel internaţional. Ceea ce facem azi ca federaţie este să reglementăm anumite lucruri pentru activitatea unor cluburi, fie ele de a doua sau a treia ligă, că nici ele nu sunt prea departe de aceeaşi zonă, pe care am putea s-o denumim foarte pe scurt a insolvenţei. Ne-am asumat o anumită perspectivă, şi anume una constructivă şi proactivă, înţelegem foarte bine şi analizăm situaţia, astfel încât vedem unde trebuie să intervenim, să schimbăm lucrurile. Din păcate, pe termen scurt soluţii nu prea există, fiindcă vii cu un handicap din urmă, dar pe termen mediu şi lung să spunem că semnele sunt foarte bune. Inclusiv pentru procesul de insolvenţă. Aici, pe de o parte creşte capacitatea cluburilor de a investi la nivel de juniori, e mult mai ieftin decât să aduci jucători din Brazilia sau Argentina, lucru pe care îl şi reglementăm în luna martie, în şedinţa de Comitet Executiv. Vor fi maximum 25 de jucători în lot, dintre care 8 jucători crescuţi la nivel naţional, dintre care minimum 4 crescuţi la nivel de club, asta din 2016. Tot ce depăşeşte numărul de 25 de jucători din lot, în mod nelimitat, trebuie să fie jucători sub 21 de ani şi maxim 3 jucători extracomunitari, dintre care doi să fi jucat cel puţin 3 meciuri în ultimele 12 luni la nivel de echipă naţională. Întorcându-mă, cum spuneam există unele avantaje în procesul de insolvenţă, dar şi dezavantaje foarte mari, în sensul că jucătorii şi antrenorii sunt lăsaţi la coadă la plăţile salariale. Dar, una peste alta, cluburile pot ieşi din involvenţă mai curate, mai sănătoase. Şi avem exemple, chiar dacă nu din fotbal: avem Hidroelectrica, de exemplu. O companţia care la un moment dat a fost căpuşată de „băieţii deştepţi”, dar acum în urma asumării unui management adecvat vedem profituri, vedem scăderi a costului kilowattului-oră şi aşa mai departe.                           

- Principalul domeniu în care fotbalul românesc se află într-o evidentă lipsă de dezvoltare este cel al fotbalului juvenil. Ce măsuri preconizaţi pentru schimbarea radicală a acestei stări a lucrurilor?

- Sunt foarte multe lucruri pe care le întreprindem şi pe care le-am întreprins deja. În primul rând am eliminat taxele. Acum taxele sunt zero la nivel de copii şi juniori, tocmai pentru a încuraja activitatea. Pe de altă parte, ne-am asumat să ajutăm membri afiliaţi ai federaţiei cu echipamente sportive, anul trecut am implementat campania „Mingea este la voi”, care a presupus distribuirea a 15.000 de mingi în ţară, asigurăm toate costurile pentru fazele finale ale tuturor competiţiilor la copii şi juniori. Şi o facem la Mogoşoaia, tocmai pentru a-i aduce şi pe copii în ceea ce înseamnă atmosfera la echipa naţională. Vreau să vă spun că una dintre analizele pe care le-am făcut înainte de a intra în competiţia pentru câştigarea preşedinţiei FRF făcea referire la faptul că cele mai bune rezultate ale fotbalului românesc, ca şi ale sportului românesc s-au făcut ca urmare a proiectelor centralizate de dinainte de 1989. Vedem în fotbal rezultatele din anii 90-’94. Prin urmare, se vede că atâta timp cât nu ai o pregătire la un nivel înalt la cluburi, tu ca federaţie eşti obligat să-ţi asumi un proiect pe termen scurt şi mediu. Nu şi termen lung. Această pregătire centralizată va căpăta formă prin deschiderea celor 8 Centre naţionale de excelenţă. Anul acesta deschidem două, la Timişoara şi Tg. Mureş, apoi câte alte două în fiecare an, până în 2018 inclusiv.

150.000 de euro investiţi în pregătire pentru U 17

- Activitatea echipelor naţionale este domeniul cel mai important al unei federaţii. Sunteţi mulţumit cu rezultatele înregistrate în ultima vreme de prima reprezentivă? Ne vom califica la turneul final al Euro 2016?

- Această activitate este cea mai importantă, fără îndoială, dar în acelaşi timp dacă vorbim de program, ea nu reprezintă decât 10 la sută din program într-un an de zile. Sunt foarte multe alte zone pe care trebuie să le ai în vedere, şi aici numesc programul celorlalte echipe naţionale, loturile de juniori de la sub 15 ani la sub 21, loturile feminine, loturile de fotbal în sală... În ce priveşte echipa reprezentativă, astăzi nu ai ce să-ţi doreşti mai mult! Suntem pe primul loc în grupă, şanse foarte mari de calificare, nu-ţi poţi dori decât să continui în acelaşi mod. Şi implicit să ne calificăm la acest foarte important Campionat european. Şi este important să ne calificăm atât pentru a participa, să începem să fim prezenţi la turneele finale, cât şi pentru a reda încrederea românilor în fenomenul fotbalistic. Bineînţeles, din spate trebuie să construieşti, să poţi să produci schimbul de generaţii. Iar astăzi, ceea ce pot să vă spun este că am avut o perioadă de timp, destul de recentă, în care juniorii de la U 17  au fost pentru noi mai importanţi decât jucătorii de la prima reprezentativă. Pentru prima dată, ne-am prioritizat activităţile. Ştim cu exactitate programul tuturor loturilor naţionale pentru anul curent. Lucrul acesta duce şi la o eficientizare a cheltuielilor. Dar mai important este că ai un program bine stabilit. Ei, şi am investit în această perioadă de timp 150.000 de euro într-o singură echipă, în două luni de zile! În aceste două luni, jucătorii de la U 17, antrenaţi de Bogdan Vintilă, au 40 de zile de cantonament. Pentru că la sfârşitul lunii martie vor juca în campania de calificare pentru Campionatul european. Şansele sunt foarte mari, dar trebuie să te pregăteşti pentru asta. Şi atunci: au avut 10 zile de cantonament la Târlungeni, 10 zile de cantonament în Antalia, 4-5 zile de cantonament la Mogoşoaia, acum 4-5 zile de cantonament în Scoţia ... se întorc în ţară, se duc iarăşi 10 zile de cantonament în Olanda, iar de acolo se duc direct la Birmingham, la turneul de calificare!  

- Aş avea o întrebare incomodă, domnule preşedinte: de ce nu va iubeşte absolut deloc aşa-numita „generaţie de aur”, în frunte cu Gică Hagi?

- (face o mică pauză) Cred că aceasta este doar o percepţie a dvs., în sensul că avem şi aici, la federaţie, o serie de jucători din acea generaţie. În ce mă priveşte, eu în mod cert nu sunt o persoană arţăgoasă, nu am fost şi nu voi fi într-un conflict niciodată cu domnul Gheorghe Hagi, am relaţii bune cu Ionuţ Lupescu şi Florin Prunea, deci nu aş duce în această zonă de aşa-zis conflict al actualei federaţii cu Generaţia de aur. Cei care te atacă, vă asigur că nu o fac niciodată în mod dezinteresat! Dar în ceea ce-l priveşte pe Gheorghe Hagi, avem proiecte comune în această zonă, el fiind unul care a investit foarte mult în copii şi juniori. Ceea ce pot să vă spun astăzi este că există chiar un parteneriat, un dialog între noi şi Academia Hagi. Am şi implementat ceva de la Hagi: acele 90 de minute zilnice pentru studiu la loturile de juniori, o idee pe care am considerat-o valoroasă şi necesară.

 

„Locomotiva” CE 2020

- Ultima întrebare: care sunt perspectivele lui Euro 2020? Întreg proiectul sună extrem de atrăgător, Bucureştiul va găzdui 4 partide pe Arena Naţională, însă vor trebui alocate serioase fonduri de investiţii pentru infrastructură. Aveţi garanţiile guvernamentale pe care le-a solicitat UEFA pentru acordarea dreptului de organizare a meciurilor?

- Garanţiile guvernamentale au fost în momentul în care am depus dosarul de candidatură. Şi să se ştie că dosarul de candidatură l-am depus noi, noul management al federaţiei. Un rol foarte important aici l-a avut IRES-ul (Institutul Român de Evaluare şi Strategie – n.n.), partener instituţional al Federaţiei Române de Fotbal. Împreună cu ei, ne-am asumat că vom avea un barometru al fotbalului românesc de două ori pe an, o dată la începutul anului, pe care l-am şi terminat deja, vom publica în curând datele, şi urmează un al doilea barometru, în toamnă. Fiindcă garanţiile au existat, ne-am apucat să lucrăm. În momentul de faţă lucrăm împreună cu MTS-ul, cu doamna Gabi Szabo şi cu domnul vice-premier Liviu Dragnea, astfel încât undeva în două săptămâni să fim gata cu această documentaţie, prin care să fie precizaţi exact toţi paşii ce trebuie făcuţi pentru demararea proiectului. Aşa cum ştiţi, vor fi patru stadioane modernizate: Steaua, Dinamo, Rapid şi Arcul de Triumf. Împreună cu MTS, Ministerul Dezvoltării şi cel al Educaţiei vom demara de asemenea un proiect de dezvoltare a infrastructurii la nivel naţional. Cu alte cuvinte, acest Campionat European (2020 – n.n.) are capacitatea de a fi o locomotivă, de a încuraja investiţii serioase în zona sportivă. Vorbim de aproximativ 400 de terenuri multisport, care vor trebui să fie amenajate până în 2020.

- În parateză fiind spus, mai sunt şi alte proiecte de infrastructură, care nu mai ţin de dvs.: metroul până la Otopeni, autostrada până la Budapesta...

- Să sperăm că până în 2020 vor fi gata!

- Cât timp veţi rămâne în fruntea federaţiei, domnule preşedinte?

- Încă 11 ani. Aşa cum ştiţi, am votat ca un preşedinte să nu poată rămâne în fruntea federaţiei decât maximum 3 mandate a câte 4 ani. Iar un an a trecut deja!

                                                                                                  Subtitlurile aparţin redacţiei

Citate

„L-am avut antrenor pe Costică Anghelache, fostul profesor de golf al Regelui Mihai, un mare căutător şi şlefuitor de talente. A fost o persoană care m-a marcat profund”


„După primele trei luni la federaţie am vrut să renunţ! Mă simţeam atacat în mod nejustificat, incorect”

 

„Federaţia a fost o organizaţie prăfuită. Dacă vreţi o comparaţie, pot spune că federaţia a funcţionat asemenea companiilor de stat. Aşa cum au fost Oltchim, CFR Marfă, Hidroelectrica... Din punctul meu de vedere, federaţia era ultima instituţie nereformată”

 

„Vom deschide 8 Centre naţionale de excelenţă pentru juniori. Anul acesta deschidem două, la Timişoara şi Tg. Mureş, apoi câte alte două în fiecare an, până în 2018 inclusiv”

Sănătate

 

Înapoi în viitor

 

Părinţii sunt principalii vinovaţi pentru obezitatea alarmantă în rândul copiilor. Specialiştii îndeamnă familiile să reducă orele petrecute în faţa televizoarelor şi a calculatoarelor şi, „cu mic, cu mare” să petreacă mai mult timp pentru jocuri şi activităţi sportive

 

Diana Sima

Studii efectuate de specialişti din întreaga lume demonstrează că sedentarismul a devenit un adevărat flagel în rândul celor mici şi predispune nu doar la probleme de greutate, ci şi la o serie întreagă de boli. Când vorbim de obezitatea la copii primii vinovaţi sunt părinţii. Ei sunt exemplul cel mai apropiat de copil, ei sunt autorii construirii regimului igieno-dietetic al acestuia. Încă din primul an de viaţă mama poate jongla cu alimentaţia, în aşa fel încât să aibă un copilaş care atunci când împlineşte vârsta de un an, să nu depăşească greutatea pe care ar trebui să o aibă. Nu trebuie să îl hrănim cu făinoase în exces, trebuie să urmărim sfaturile medicului pediatru pentru a respecta cantităţile şi calitatea alimentelor.

 

Gimnastică din primul an de viaţă

Chiar dacă nu pare, gimnastica pasivă din primul an de viaţă, este foarte importantă. Ea se poate face atunci când îl schimbam, înainte de masă, oricând îl prindem în perioada de veghe şi bine dispus. Apoi, când copilul va creşte, va trebui să fim un exemplu pentru el, pentru că micuţul va copia preocupările adulţilor. Dacă părinţii aplică un regim de viaţă echilibrat, acesta va fi copiat de cel mic. Trebuie să respectăm mesele iar ele să cuprindă alimente necesare organismului dar care nu îngraşă. Trebuie să le ocolim, să nu avem în frigider hrană bogată în calorii, să nu avem dulciuri concentrate. În schimb, copilul ar trebui să vada fructe şi legume în casă, să înţeleagă importanţa lor, şi chiar dacă sunt mici şi nu pare, înţeleg multe din sfaturile noastre.

 

Povestea fructelor

Dacă le compunem mici poveşti legate de fructe şi legume, dacă inventăm poveşti cu grăsuţi care sunt certaţi cu acestea dar sunt buni prieteni cu hamburgerii, dar în schimb sunt ţinta glumelor colegilor referitoare la greutatea lor, ei vor înţelege avantajele alimentaţiei sănătoase. Din alimentaţia zilnică, nu trebuie să lipsească nici lactatele sau derivate de lapte. Acestea aduc calciul şi vitamina D atât de necesare creşterii. Fructele şi legumele sunt şi ele folositoare şi pot fi consummate în cantităţi generoase la vârsta copilăriei, atât ca atare cât şi sub formă de sucuri ele crescând rezistenţa organismului împotriva infecţiilor. Proteinele din carne ar trebui consumate zilnic, iar oul de două, trei ori pe săptămână. Acestea au rol în creşterea armonioasă a micuţului. Grăsimile în cantităţi moderate, au rol antiviral, deci esenţial în lupta împotriva bolilor. Orarul meselor trebuie respectat, nu se mănâncă în faţa calculatorului sau televizorului, dar nici în timp ce citim. Atmosfera va fi liniştită, pentru că un mediu de familie adecvat contribuie la o bună digestie. Alimentele vor fi mestecate de cca 20 de ori, iar masa se va întinde pe minimum 20 de minute. Nu învăţaţi copiii să mănânce în picioare, în grabă.

 

În pas voios spre şcoală

Dacă explicăm copilului că exerciţiile fizice au numai beneficii, dacă îl sfătuim să meargă la şcoală pe jos şi îi şi explicăm de ce, dacă îl indemnăm să facă sporturi din cele mai diverse, va creşte în acest spirit şi va avea numai de câştigat. Dacă pentru gustarea de la şcoală va primi bani, atunci copilul va decide pentru fast food-uri sau snackuri care sunt gustoase dar nocive. Dacă părintele va pierde câteva minute pregătind un sandviş în care va adăuga şi salată sau alte legume de sezon dar şi carne pregatită în casă (piept de curcan, de pui) sau ton, şuncă slabă, sigur că acest lucru va duce la un adult sănătos. Trebuie să îi găsiţi copilului alte tentaţii decât cele alimentare, să îi explicaţi că trebuie să mănânce ca să trăiască şi nu să trăiască ca să mănânce. De cele mai multe ori, părinţii poartă întreaga responsabilitate a sănătăţii copiilor lor. Ei depind de noi şi nu invers.

 

casete

Televizorul, bată-l vina!

În ultimii ani copiii au devenit din ce în ce mai interesaţi de desenele animate, vârsta de la care face cunoştinţă cu acest gen de stimulare coborând la 6 luni, iar până la 2 ani deja sunt “telespectatori fideli” ai acestui tip de program. Dependenţa, comportamentul violent/agresiv sunt pericolele greu de cuantificat la această vârstă, însă tot mai mulţi copii prezintă o serie de probleme. Desenele animate sunt considerate azi „noua putere” a lumii, având o serie de mijloace prin care se transmit mesajele subliminale – periculoase prin faptul că vizează în mod direct o nevoie bazală a omului şi declanşează reacţii de consum pentru întreaga gamă de desene animate. Copilul va fi interesat nu doar de un anumit serial de desen animat ci va resimţi nevoia de a le privi pe toate. Referitor la pericolul pe care îl poate reprezenta privitul la televizor pentru ochi, specialiştii au afirmat că televizorul nu este dăunător atâta vreme cât copilul priveşte din poziţia corectă. Copilul nu trebuie să stea într-o cameră întunecată să privească la televizor şi nici prea aproape de ecran.


Studiile efectuate pentru a observa impactul reclamelor asupra copiilor au relevat faptul că cei mici sunt cei mai fideli “consumatori” ai calupurilor publicitare, mulţi dintre copiii de până la 7 ani nefăcând diferenţa între reclame şi emisiuni tv. Publicitatea stârneşte dorinţa copiilor pentru foarte multe lucruri, ceea ce duce la o presiune financiară şi nu numai, asupra
părinţilor. Când sunt mici copiii îşi doresc jucării şi lucruri asociate cu personajele din desenele animate. La vârsta adolescenţei îşi vor dori lucrurile asociate cu personalităţi din lumea muzicii sau din lumea sportului. Datorită reclamelor, copilul învaţă că adevăratele valori sunt cele materiale. Ca urmare a acestui fapt, la maturitate apar insatisfacţii şi neconcordanţe cu realitatea, care pot conduce la abuzul de droguri şi alcool sau la relaţii interpersonale neechilibrate. Potrivit cercetatorilor, copiii între 4 şi 6 ani care nu au televizor în camera pot deja să citească, în timp ce în rândul celor care au televizor sunt foarte puţini cei care pot citi.



Cifră

18.000 / de ore petrec acum copiii, în medie, în faţa televizorului de la începerea şcolii şi până la terminarea liceului


Sfaturi pentru părinţi


- Limitarea timpului petrecut de copil în faţa televizorului

- Spunându-i copilului că unele secvenţe din filme nu sunt reale

- Interzicerea vizionării programelor prea violente. Oferindu-i o explicaţie, el va înţelege că interdicţia nu este o pedeapsă

- Îndemnându-l pe copil să facă sport şi să se joace cu prietenii

- Antrenându-l în activităţi plăcute care să-i limiteze interesul pentru astfel de emisiuni
- Evitarea instalării unui televizor în camera copilului

- Evitarea privitului la televizor în timpul servirii mesei

- Implicarea activă în creşterea copiilor şi acordarea de timp şi atenţie

- Încurajându-le joaca şi oferindu-le posibilitatea de a se preocupa de hobby-uri

 care să le dezvolte creativitatea şi imaginaţia

- Învăţându-i pe copii să oprească televizorul atunci când este necesar

- Oferindu-le posibilitatea să discute şi să întrebe despre ceea ce văd la tv

 

Sedentarismul şi complicaţiile de sănătate

Oamenii de ştiinţă spun că un copil sedentar este acela care  petrece mai puţin de o oră pe zi făcând mişcare sau trei (ori mai multe) ore în faţa televizorului, computerului sau telefonului mobil. În afară de problemele de greutate asociate cu sedentarismul în rândul copiilor, există şi alte probleme de sănătate care pot să apară din pricina nivelului redus de activitate fizică în copilărie: insomnia, depresia, diabetul de tip II, bolile cardiovasculare şi ale sistemului osos. Medicii spun că mişcarea fizică este extrem de importantă pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor, creşterea longevităii şi prevenirea bolilor circulatorii şi cardiace mai târziu în viaţă. Copiii inactivi vor deveni, în cele mai multe cazuri, adulţi inactivi. Activitatea fizică ajută la: controlul greutăţii corporale; reducerea presiunii arteriale; creşterea nivelului de colesterol bun HDL; reducerea riscului de diabet şi de dezvoltare a unor tipuri de cancer; îmbunătăţirea stării generale de bine; creşterea încrederii în forţele proprii; creşterea stimei de sine; dezvoltarea abilităţilor sociale, datorită imaginii pozitive asupra sinelui; dezvoltarea de ţesut musculo-scheletic sănătos (oase, muşchi şi articulaţii); dezvoltarea unui sistem cardiovascular sănătos (inimă şi plămâni); îmbunătăţirea controlului neuromuscular (coordonarea corpului); participă la dezvoltarea de mecanisme sănătoase în controlul simptomelor de anxietate şi depresie.

A apărut numărul 18 al revistei “Sport în România”

Din sumarul numărului 18 al revistei “Sport în România”, din luna martie, spicuim interviul cu președintele FRF, Răzvan Burleanu, – „Ziua de muncă a preşedintelui este de luni până duminică!“ și editorialul „Arc olimpic peste timp“, ambele materiale semnate de Dumitru Graur. De asemenea, în acest număr al revistei de cultură și educație sportivă puteți citi reportaje despre tenis de masa – “Eliza Samara, campioană la Doha”, tenis – “Cupa Davis – Sperăm la Grupa Mondială!“ și “Zece pentru România“, COSR – “Forumul speranţei“ și “Olimpismul românesc, sub Înaltul Patronaj al Regelui Mihai I“, tir – “Ereditatea campionului“, investiţii în sport – “Twickenham de România“, rugby – „Tigrii“ atacă supremaţia axei Baia Mare – Timişoara, handbal – „Tîrcă – Dedu, generaţia de mâine“ și „Bucharest loves handball“, baschet – „Miracolul gorjean“, atletism – „Bronz european din groapa cu nisip“, polo – „Steaua a scris istorie în poloul românesc“, volei – „Ion Şoacă, profesorul din Giuleşti“, lupte – „De la Rusu a venit ploaia… de medalii!“, CSM Craiova, tradiţia performanţei în Bănie, aniversare – „Ivan Patzaichin, premiat la 25 de ani de la înfiinţarea Comunităţii Ruşilor Lipoveni din România“, media – Premiile „Oscar“ ale gazetăriei sportive, 8 martie – Ziua femeii – „Misoginism la alergare“, dosare secrete – „Acţiunea Katona: „Astupaţi-i gura şi discreditaţi-l pe Bela Karoly“, formula 1 – „Începe Marele Circ!“, sănătate – „Înapoi în viitor“ sau curiozități – Alo! Aterizează „Vulturul“! și Bărbaţi care „au făcut legea“ în probele feminine. La revistă vă puteţi abona online, intrând pe site-ul www.sport-inromania.ro .

018 Revista Sport în România Nr. 18 (Format Digital)

  • Cod produs: rev_sir_18
  • Valabilitate: In Stoc
  • 13.96RON

  • Fara TVA: 12.81RON

Tags: revista, sport in romania